Stalin şi Hitler, condamnaţi la Tiraspol

E bine că lumea prinde la curaj și începe să șteargă praful de pe hărţi şi tratate mai vechi. Important e să ne deprindem și a le citi. Cu toții. La fel, pentru că nu sunt rare cazurile când tot felul de experți și istorici ”de marcă” din Rusia se schimbă de la un canal TV la altul, purtând după ei hărți și atlase interbelice din care operează doar cu ceea ce le convine lor

La Chișinău viața politică riscă, de la o zi la alta, să lunece tot mai mult spre zona absurdului. Nimic esențial, serios, fundamental. Jocuri. Unul mai halucinant ca altul. Spectacole cu ”fantomași” politici. Igor Dodon și anturajul, cu jocurile lor de-a referendumurile și Uniunea Euro-Asiatică, Parlamentul și Guvernul, controlate de Vlad Plahotniuc, cu interesele și jocurile lor de-a puterea. Până și batracii politici de la Tiraspol, ai lui Putin, sunt mult mai spectaculosi și mai pitorești, dacă nu în ceea ce fac, cel puțin în declarațiile pe care le fac. Săptămâna trecută, la o întâlnire (în premieră absolută) cu un grup de ziariști din România, Vitali Ignatiev, zis ministru al externelor de la Tiraspol, avea să declare cu text deschis că Transnsitria este o jertfă Pactului Stalin-Hitler (Ribbentrop-Molotov) și că dacă nu ar fi existat Pactul, Transnistria nu ar fi ajuns niciodată parte a Republicii Moldova. Asta da, declarație. Nota ”zice”. Însă, nu-i tot. Ca să fie tot, ne rămâne să mai auzim încă un lucru, cel puțin, din gura celor de la Tiraspol și anume, că actul din 28 iunie 1940 în adresa Basarabiei (urmare a Pactului) a fost unul de ocupație sovietică, că, în tocmeala dintre Stalin și Hitler, nu Hitelr dar Stalin a pretins Basarabia, că nota ultimativă din 26 iunie, 1940, în adresa României venea nu din partea Raih-ului, ci a Kremlinului, că două zile mai târziu, pe 28 iunie, nu trupele germane invadau Basarabia, ci armata sovietică și că RSS Moldovenească, creată pe 2 septembrie, același 1940 (prin unificarea Transnistriei cu Basarabia) a fost proiectul Moscovei și nu al Berlinului… Multe sunt parantezele, pe care Ignatiev le-a lăsat, indiferent din care motive, încă nedeschise, dar principala e că victima directă a Pactului Stalin-Hitler, este, totuși, Basarabia (ea figurează în textul Pactului, alături de Republicile Baltice), Transnistria fiind deja o victimă post-Pact, una prin deducție. Așa sau altfel, condiția de victimă (ținând cont de tot ce s-a întâmplat și se mai întâmplă și azi dincolo de Nistru și dincoace de el), este valabilă și pentru un caz și pentru altul. Și ”cetățenia” călăului, la fel. Iar dacă la Tiraspol se dorește cu tot dinandinsul ca Transnistria să se separe de R. Moldova (că asta a fost aluzia făcută de Ignatiev) și să-și recapete statutul interbelic pe care-l pretinde, atunci ”malul” la care ar trebui să tragă Tiraspolul este Ucraina și nu Rusia. Așa cum este și România pentru Basarabia. Și, în acest sens, ”mai marii” de la Tiraspol nu ar mai fi nevoiţi să-și facă probleme legate de vamele cu Ucraina, de securitatea frontierei cu Ucraina, de circulația mărfurilor, persoanelor, ori să ameninţe Europa cu un nou conflict militar în regiune. Și nici Kievul nu ar mai avea de ce se feri de Transnistria ca de o amenințare militră. Dispare problema, rămân relațiile. Va deveni mai simplu şi cu ”aderarea”, cu care ne sperie de ani de zile Tiraspolul. Se va merge mult mai aproape, la Kiev, nu la Moscova, iar Kievul, Bucureștiul și Chișinăul, vor găsi ce să facă și cum să facă ca să lichideze consecințele Pactului Ribbentrop-Molotov, care, și după 77 de ani de la semnare, continuă să semene discordie și să provoace stări de război în regiune, în loc de pace. Şi nu dor pentru Transnistria, ci şi pentru toate zonele româneşti, jertfe şi ele ale aceluiaşi Pact. Dacă s-a zis ”A” (mă refer la declarația lui Ignatiev) să se zică și ”B”. Și până la capăt. Și nu pe cale armată, așa cum s-a întâmplat în Crimeea, ci pe calea înțelegerilor amiabile dintre părți sau pe aceeași cale, pe care au mers cele două Germanii (cu sprijin internațional). În 2018, pe 27 Martie vom avea 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, iar în acest an, cu prilejul celei de-a 99-a aniversări, parlamentul de la București a votat, iar președintele României Klaus Iohannis a promulgat legea cu privire la declararea zilei de 27 Martie, Sărbătoare Națională. Cine știe, ce se poate întâmpla până la anul. În tot cazul, nu cred că declarația lui Vitali Ignatiev făcută presei din România a fost una ad-hoc. Așa sau altfel e bine că lumea prinde la curaj și începe să șteargă praful de pe hărți și tratate mai vechi. Important e să ne deprindem și a le citi. Cu toții. La fel, pentru că nu sunt rare cazurile când tot felul de politicieni, experți și istorici ”de marcă” din Rusia (și nu numai) se schimbă de la un canal de televiziune la altul, purtând după ei hărți și atlase interbelice din care operează doar cu ceea ce le convine lor. Acest lucru se întâmplă în cazurile în care în discuție este pusă problema transnitreană sau, mai ales, atunci când poziția Chișinăului o contrazice pe cea a Moscovei în această problemă. ”Fiți atenți. Nu uitați că noi avem hărți cu noi și vă putem chiar acuma arăta unde era Transnsitria în 1938…”. Dar nici unul și niciodată nu a îndrăznit să caute, să găsească și să spună de la aceleași ecrane, unde era Basarabia în 1938 sau până în 1812 sau între 1938 și 1940 și așa mai departe. E lucru mare Istoria. Dar trebuie bine învățată. Și știută. Și respectată.

La începutul săptămânii, în timp ce Igor Dodon și cu hoarda sa de experți în domeniul integrării euro-asiatice puneau la cale la Palatul Republicii ce să facă și cum să facă să readucă R. Moldova în spațiul de influență al Rusiei (Pactului Stalin-Hitler), președinții Ucrainei și României, Petro Poroșenko și Klaus Iohannis se înțelegeau să se întâlnească la Kiev ”în cadrul primei sesiuni a Comisiei Mixte Prezidenţiale”. Potrivit administrației prezidențiale, agenda întrevederii se va axa pe relații bilaterale, dialog politic, integrare europeană, situația din estul Ucrainei, cooperare economică, viața comunităților românești din Ucraina și a celor ucrainești din România. Vizita se va încheia cu o deplasare în regiunea Cernăuți, principalul centru comunitar românesc din Ucraina. Este a patra întrevedere a celor doi președinți. Fiecare vizită este cu surprizele sale. Faptul că vor fi vizitați Cernăuții deja este o surpriză. Depinde ce va fi. Ucraina la nivel oficial s-a ferit totdeauna de problema Pactului Ribbentrop-Molotov. Cine știe, poate că după ce relațiile cu Rusia au ajuns unde au ajuns, iar Transnistria a devenit o amenințare pentru Ucraina, Pactul îşi va găsi şi el loc pe agenda vizitei?