Eram într-un supermarket faimos din Chişinău. Făceam coadă la casă şi iată ce văd. Se apropie la un moment dat de casieriţa tînără un şefuleţ între două vîrste. Şi începe o dispută între şefuleţ şi casieriţa tînără. Iar şefuleţul s-a făcut roşu la faţă şi s-a răstit la casieriţă: „Închide gura şî nu mă inerva!!!”
„Da nu mă mai închide tu…”, a ripostat cu jumătate de gură fata.
„Şi ai spus?! Ai sî vez tu…”, a strecurat şefuleţul stacojiu şi a plecat, spumegînd de furie.
Nu ştiu cum a mai lucrat casieriţa în ziua aceea. Dar ce stare de spirit mai poate avea un angajat după un asemenea dialog cu un şefuleţ încrîncenat? Sincer, mi s-a făcut milă de fata aia şi de tinereţea ei. Ce perspective o fi avînd ea?
În general, perspectivele tinerilor din RM nu sînt deloc încîntătoare. Să găseşti un loc de muncă şi un salariu mulţumitor e foarte greu. Avem tineri şomeri, iar o sumedenie de tineri pleacă peste hotare sau jinduiesc să plece. Am vorbit cu foarte mulţi tineri care mi-au declarat că nu-şi imaginează să lucreze în Moldova. Unii lucrează şi au parte de discuţii dezagreabile cu şefuleţii tranziţiei, discuţii de felul celei sus-pomenite.
Să luăm un tînăr care munceşte pentru 4-5 mii de lei pe lună şi care nu are părinţi prosperi. Cum să facă o familie şi să crească un copil acest tînăr? Cum să-şi cumpere măcar o garsonieră? Ce perspective are el în RM? Eu nu am un răspuns la întrebările astea. Iar o ţară în care tinerii nu au perspective e de fapt o ţară muribundă, pe buza prăpastiei.
