Pentru mulți nefamiliarizați cu viața politică olandeză, aceste alegeri au putut avea aerul că ar fi cele ale ultimei șanse, că Olanda riscă să fie condusă de extremiștii din partidul (Partij voor de Vrijheid, PVV) al lui Geert Wilders și că ar putea să o ia pe calea unui neofascism de factură inedită.
In realitate, indiferent de scorul pe care îl va obține în această seară partidul PVV al lui Wilders, este matematic strict imposibil ca ei să intre la guvernare, pentru că toate celelalte partide tradiționale s-au angajat solemn să nu intre într-o alianță cu el.
Situația este așadar total diferită de ceea ce se întâmplă în Franța, unde, deși cvazi-totalitatea analiștilor politici sunt de acord că Marine Le Pen, chiar dacă ajunge în runda a doua a alegerilor, nu va câștiga, rămâne totuși faptul că Frontul Național ar putea deveni, numeric, primul partid din Franța.
In Olanda, însă, partidul lui Geert Wilders, populistul care vrea să închidă moscheile și să interzică Coranul, reunește doar între 14% și 15% din intențiile de vot. El e depășit oricum de Partidul liberal al premierului Mark Rutte, 17%, aflat la putere împreună cu socialiștii.
Este așadar matematic imposibil ca extremiștii lui Wilders să ajungă la putere și să asistăm în viitor la un Nexit, la o ieșire a Olandei din Uniunea Europeană. Ieșirea Olandei ar fi avut un potențial distrugător mult mai mare decât ieșirea în curs a Anglilei: Olanda e țară fondatoare a UE, una din primele șase care au aderat la acest ideal acum șase decenii, și mai este și un membru al Beneluxului, triunghiul Belgia-Olanda-Luxemburg, acel nucleu dur al Uniunii Europene.
Pentru a înțelege situația din Olanda, total diferită politic și cultural de cea din Belgia vecină, trebuie plecat de la faptul că olandezii sunt individualiști prin definiție și că marele număr de partide care participă la scrutin, 28, reflectă acest lucru și arată cât de fragmentat va fi Parlamentul.
Pe lângă partidele tradiționale: creștin-democrat, liberal, socialist, ecologiști, au apărut partide ale pensionarilor, ale apărătorilor drepturilor animalelelor, sau un partid al imigranților.
Extrema fragmentare politică a fost încurajată și stimulată și de faptul că nu există un prag minim pentru a intra în Parlament, și că repartizarea locurilor se va face în funcție de procentele obținute, printr-un algoritm proporțional.
E vorba de un foarte împrăștiat vot comunitar, așadar, care anunță un guvern viitor de coaliție, compozit, care, din nou matematic, ar trebui să fie compus din cel puțin patru sau cinci partide, cel al lui Wilders fiind exclus de toată lumea. O coaliție care ar include partide atât de dreapta cât și de stânga, ducând la un soi de front național care ar face față extremiștilor lui Wilders ce doresc sfârșitul Europei.
