Ce se vrea?
Se insistă pe o discuţie filosofică despre avantajele şi dezavantajele sistemului uninominal. Eu aleg să nu particip la discuţii filosofice. Aleg să mă uit la cine ar implementa acest sistem şi să văd câte reforme au implementat cu succes în ultimii opt ani. Şi în opt ani de guvernare, acolo unde au fost responsabili, Partidul Democrat a implementat într-adevăr cu succes zero reforme. Corectaţi-mă cu argumente, fapte, cifre şi corectez.
Cine este responsabil?
Despre asta trebuie să discutăm. Despre faptul că nu e prima dată când PD ar utiliza o idee pentru a o distruge, implementând-o pentru profit personal. Aşa vor face şi aici. Oamenii ce vor scrie legea, oamenii ce o vor vota, oamenii ce o vor implementa aprobând regulamente şi legislaţie secundară, toţi vor lucra zilnic cu intenţia rea de a sabota următoarele alegeri prin metode matematice. Şi dat fiind că ei au cele mai bune date şi informaţie, nici nu vei şti unde anume te păcălesc, oricât de atent nu te-ai uita la ei. Vorbesc de legitimitate, vorbesc de câtă încredere putem avea în ei.
Şi totuşi oraşul e împânzit cu billboarduri şi corturi, televiziunile – invadate de emisiuni şi spoturi, iar în internet comentatorii sunt mobilizaţi masiv.
Comentează tot ce mişcă la subiectul dat. E o mobilizare în holding. Vor să te convingă de faptul că 2+2=5. Că, deşi parcă nu asta îţi şopteşte creieraşul, totuşi, asta este sursa problemelor tale. A tuturor problemelor. Aşa au înţeles ei ”discuţii largi în societate”. Propagandă.
Iar pentru că inspiraţie pentru comentarii elaborate nu prea au, trollilor li s-a făcut o serie de colaje pre-pregătite, cu care aceştia spamează în comentarii. Am făcut mai jos şi câteva răspunsuri la ”argumentele lor”. Poftim, utilizaţi-le oriunde. De exemplu, răspunzându-le lor cu contra-comentarii.
Cauza problemei
Eu cred că deşi problema – mizeria, corupţia şi sărăcia – a fost identificată corect, ni se sugerează o cauză greşită.
Nu sistemul electoral este problema noastră cea mare.
Nu asta este motivul din care s-au furat miliarde din sistemul bancar.
Nu asta este motivul din care, din puţinul pe care îl primeşte un pensionar, lunar, plăteşte pe facturi cu 15-20% mai mult pentru a sponsoriza o companie intermediară din offshore.
Nu asta este motivul din care, când ajungi să ceri o autorizaţie de la vreun funcţionar, trebuie să te aşterni în faţa lui ca să nu cumva să nu îţi găsească nod în papură.
Nu asta este motivul din care monopolurile sufocă această economie, piaţa fiind împărţită până la fiecare milimetru, la fiecare produs, astfel încât tot – de la un detergent până la o haină costă la noi mai scump decât cu 100 km mai la vest.
Nu asta este motivul din care investitorii evită Moldova, iar acei antreprenori ce au avut curajul să facă business, îşi vând afacerile şi emigrează.
Nu asta este motivul lipsei locurilor de muncă şi a faptului că şi oamenii fug din ţară.
Nu asta este motivul din care justiţia, administraţia, economia, media, sistemul financiar, sunt controlate de un cerc restrâns de persoane, iar o persoană, în vârful piramidei, crede că poate decide cine şi ce trebuie să aibă în această ţară.
Nu asta este motivul din care reformele sunt sabotate cronic, fiind implementate doar pe hârtie şi raportate la Bruxelles. Bruxellesul nu pentru asta dă bani. Nu pentru reforme făcute pentru ei, ci pentru oameni. Şi mizează pe onestitatea celor ce spun că au făcut.
Dar cel mai simplu contraargument al nostru poate fi, scurt pe doi, că asta este iniţiativa lui Plahotniuc, în pofida faptului că nu au pus simbolica partidului pe campanie. Ştiu ei ce ştiu.
Metafora cu şoferul
Un an în urmă Pavel Filip spunea că e şofer ce a venit la volanul acestei ţări. Dacă ei şi sunt şoferi, atunci sunt un pericol pentru trafic. O fi în stare de ebrietate la volan.
Sau poate, dăm afară şoferii şi angajăm doctori?
Poate domnul Filip e şofer. Şi ştim şi şoferul cui. Ştim cine stă pe bancheta din spate. Totuşi, să conduci o ţară nu e deloc asemănător cu profesia de şofer, cum a zis el. E, mai degrabă, comparabil cu profesia de doctor. Doctorul ştie unde să panseze, unde să îngrijească, unde să coase, iar uneori chiar să amputeze. Chiar dacă doare pe termen scurt, pe termen lung se întâmplă că amputarea e uneori inevitabilă şi îţi salvează viaţa. Mai ales când pacientul ajunge la o stadie târzie fără îngrijire. Intervenţia se face calculat, profesionist, cu mare grijă faţă de pacient.
Problema este că noi am permis accesul în sala de operaţii prea multor oameni cu mâinile murdare. Ei nu pot salva vieţi. Nici un echipament nou şi performant nu i-ar ajuta să îşi facă treaba, pentru că mâinile lor sunt sursa infecţiei. Ei trebuie daţi afară din sala de operaţie.
Asta e următoarea luptă ce trebuie câştigată. E clar că există o singură motivaţie din care PD vor acum şi aşa să schimbe sistemul electoral – de a se menţine la guvernare. Nu trebuie să acceptăm ca un partid de 2% să îşi menţină abuziv atâta vreme influenţa.
Dodon – util ca totdeauna. Desigur, vor să ne păcălească. Vor ca noi să ieşim împotriva votului uninominal, după care ei să meargă mărinimos ”la un compromis precalculat” şi să ne propună sistemul mixt, sperând că noi vom respira uşurat. Între timp speră ca noi să uităm de opţiunea de a nu atinge în general sistemul electoral.
Timp de peste un an PD are responsabilitatea deplină pentru guvernare. Rezultate – modeste. Vorbe – goale. Promisiuni – date doar pentru a fi reînnoite. Un an în urmă au pornit în cruciada cu restabilirea încrederii. Au eşuat şi aici. Nici nu mai reamintesc de restabiliri.
Să fiu înţeles corect. Nu sunt nici pentru, nici contra sistemului uninominal. În orice sistem sunt avantaje şi dezavantaje. Le are şi cel proporţional, şi cel mixt, şi cel uninominal.
Nu sistemul electoral este, însă, problema noastră, ci corupţii.
Corupţii sunt cei care, pregătind alegerile din 2018, vor implementa aceste „reforme”. Oare cum le vor implementa, dacă nu pentru profit personal? Anume aşa implementează corupţii orice reformă, nu cumva? Cu ce scop vor să schimbe atât de urgent sistemul? S-a pătruns brusc Plahotniuc, la ai săi peste 60 de ani, de dragostea de ţară şi de dorinţa de a schimba radical lucrurile? Dacă da, de ce nu începe de la lucruri mai la îndemână? De ce doar mimează lupta cu corupţia? De ce nu întoarce banii furaţi? De ce nu demonopolizează mass-media? De ce nu eliberează instituţiile statului pe care şi le ţine subordonate? De ce, brusc, a decis să ne convingă că anume sistemul electoral este principala noastră problemă?
Dumitru Alaiba
Jurnal.md
