(DOC) Instanțele condamnă la închisoare cu suspendare consumatorii de droguri, dar nu corectează comportamentul acestora
De vârstă medie, cu studii nefinalizate, necăsătoriți, fără un loc de muncă și aflați în conflict cu legea – acesta este profilul subiecților infracțiunii privind circuitul ilegal de droguri fără scop de înstrăinare. De regulă, aceștia sunt sancționați cu amenzi sau cu suspendarea condiționată a pedepselor cu închisoarea. Acest fapt denotă existența practicilor punitive pentru consumatorii de droguri și mai puțin îndreptate spre suportul și reeducarea acestora. Sunt câteva din constatările studiului „Practica judiciară de examinare a infracțiunilor și contravențiilor privind circuitul ilegal de droguri fără scop de înstrăinare”, elaborat de Asociația Promo-LEX, la inițiativa Programului Sănătate Publică al Fundației Soros-Moldova. Vezi Studiul aici.
Experții au analizat dosarele contravenționale și penale, colectate din toate instanțele de nivelul unu din R. Moldova, care pe parcursul anului 2015 au avut cauze care se referă la procurarea ori păstrarea ilegală sau consumul de droguri fără prescripția medicului și infracțiunile care se referă la circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora fără scop de înstrăinare.
La baza studiului a stat examinarea detaliată a 264 de dosare penale și 4 dosare contravenționale din toate judecătoriile raionale sau municipale, care au primit spre examinare astfel de cazuri. Cifra de 264 de dosare nu reprezintă numărultotal de cauze penale și contravenționale inițiate în anul 2015. Aceasta reflectă doar acele cauze care au fost examinate și finalizate cu pronunțarea unei sentințe/decizii.
Analiza materialelor de urmărire penală din dosarele ridicate constată lipsa unei practici uniforme de motivare în ordonanțele de pornire a urmăririi penale, a temeiului de bază pentru inițierea urmăririi. În majoritatea ordonanțelor de pornire a urmăririi penale, drept temei servesc diverse acțiuni sau măsuri realizate pentru verificarea informațiilor primare, cum ar fi procesele-verbale de percheziție, de cercetare la fața locului sau expertizele judiciare.
În urma procesării datelor colectate, rezultă că în circa 82.5% din dosarele examinate urmărirea penală a durat mai puțin de 90 de zile (3 luni).În acelașitimp, în circa 40.5%din cazuri urmărirea penală s-a încheiat în mai puțin de 30 de zile. În 6% din acestea, urmărirea penală s-a finalizat în mai puțin de 7 zile (o săptămână), iar în 3 dosare s-a depistat că urmărirea penală a durat mai puțin de 3 zile.
În peste 70%din cazurile analizate, examinarea judiciară durează mai puțin de 90 de zile,termen care include punerea cauzei pe rol, ședința preliminară, examinarea dosarului și pronunțarea sentinței. În mediu, cele mai multe cauze sunt examinate în maxim trei ședințe judiciare. În majoritatea cazurilor, pentru examinarea dosarului sunt suficiente două ședințe judiciare sau chiar o ședință.
Rata de condamnare de aproape 95%, calculată din numărul dosarelor penale transmise în instanță, reprezintă, ca și alte aspecte ale practicii judiciare examinate în prezentul studiu, un indicator care poate fi interpretat diferit, în funcție de modul în care sunt puse accentele. Aparent, acesta reprezintă un indicator al eficienței acuzării, dar și al practicilor bine consolidate de investigație și examinare în astfel de cazuri. În același timp, trebuie să se ţină cont de cauzele directe și indirecte care au influențat aceste cifre. În primul rând, este vorba de rata ridicată a recunoașterii vinovăției, atât la faza de urmărire penală, cât și la faza de examinare judiciară.
În urma cercetării realizate, a fost stabilit că în majoritatea cazurilor de aplicare a pedepsei cu închisoare instanțele suspendă executarea acesteia, în temeiul articolului 90 CP, care se referă la pedeapsa aplicată şi natura infracțiunii; circumstanțele cauzei şi persoana infractorului; constatarea instanței că scopul poate fi atins şi fără executarea acesteia.
Cercetarea realizată evidențiază unele lacune, atât de ordin legislativ, cât și de ordin practic și instituțional, în procesul de investigare penală și examinare judiciară a cazurilor privind circulația ilegală, fără scop de înstrăinare a drogurilor. Spre exemplu, într-un şir de cazuri examinate, instanța nu s-a pronunțat asupra păstrării sau distrugerii corpurilor delicte.
Problema drogurilor rămâne a fi una gravă, fapt confirmat și de cifrele la nivel global. Potrivit Raportului Mondial privind Drogurile, circa 27 de milioane de oameni (interval: 15,700,000-39,000,000) sau 0,6 la sută din populația globală, cu vârste cuprinse între 15 şi 64 ani, suferă de consumul de droguri, precum și de diverse tulburări legate de acesta.
