Concluzia respectivă trebuie să ajungă la comisia de specialitate a Ministerului Sănătăţii împreună cu cererea din partea pacientului, dar şi cu un set de documente. La cerere se mai anexează factura de la instituţia medicală din afară, dacă pacientul a identificat unde se poate face tratamentul necesar, cu costul tratamentului respectiv şi dovada faptului că este programat la intervenţie.

De asemenea, pacientul trebuie să prezinte şi poliţa de asigurare medicală obligatorie. Comisia din cadrul Ministerului Sănătăţii evaluează şi ia o decizie. Dacă într-adevăr se stabileşte că intervenţia nu poate fi efectuată în Republica Moldova, pacientului i se comunică suma care poate fi alocată de către stat. Pacientul se deplasează la instituţia medicală din afară, beneficiază de tratament şi revine cu toate actele care demonstrează că a beneficiat de serviciul medical, costurile acestuia şi abia atunci i se restituie suma stabilită iniţial. Un regulament precizează că suma compensată nu poate depăşi 25% din costul tratamentului.

Însă sunt şi situaţii când suma alocată poate fi majorată. „În primele trimestre ale fiecărui an se merge pe această sumă, dar dacă în trimestrul patru mai există sume care nu sunt executate şi sumele programate pentru un anumit pacient nu au fost utilizate din diverse motive, această suma se redistribuie între cei care deja au beneficiat de tratament. Astfel, în medie către sfârşitul anului se ajunge la compensaţii în proporţie de 30%-40% din costul total al tratamentului”, a spus ministrul sănătăţii.

În prezent pentru tratament în afară se apelează în cazul unor afecţiuni oncologice cu aplicarea unor tehnologii radioterapeutice care nu există în ţară. În rest, aproape în toate cazurile se poate interveni în Moldova, inclusiv în cazuri de malformaţii cardiace la nou-născuţi şi la copii, a spus ministrul. În cazul în care este decizia pacientului să se trateze în străinătate, iar comisia ministerului nu confirmă această necesitate, cheltuielile suportate nu sunt compensate.