Ai auzit despre ştirile false, dar crezi că tu nu poţi fi păcălit aşa uşor, pentru că ai surse de încredere şi poţi deosebi informaţiile credibile de cele manipulatoare, mulţumită educaţiei şi simţului tău critic. Oare aşa să fie?
Potrivit lui George Chiriacescu, psiholog clinician şi psihoterapeut adlerian, toţi putem cădea pradă ştirilor false în anumite circumstanţe.
Simţul critic aproape că nu mai există atunci când suntem bombardaţi cu informaţii, când suntem stresaţi, obosiţi, mai puţin atenţi şi suntem implicaţi şi în alte activităţi (ca de exemplu atunci când suntem la volan şi ascultăm radioul).
În plus, un citat celebru spune că „o minciună repetată de o mie de ori rămâne o minciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr”.
Dar să o luăm cu începutul. „Scopul ştirilor false este provocarea fricii, iar comportamentele ce rezultă pot satisface nevoile şi interesele unor terţi, stările generate pot fi uşor de manipulat.
Am putea spune că doar o parte a societăţii pică în această plasă, dar, dacă aceasta este majoritatea, atunci sunt afectaţi şi cei ce nu o cred”, explică psihoterapeutul.
Cei din urmă pot fi afectaţi prin simplul fapt că ajung să pună la îndoială ceea ce consideră ca fiind adevărat, dar şi „prin contaminarea grupului social din care fac parte”, mai explică George Chiriacescu.
Şi astfel ajungem la motivele care ne fac să nu analizăm critic o informaţie. „Zona din care ne luăm, de obicei, informaţiile este percepută de către noi ca fiind ‘sigură’. Dacă nu avem încredere, nu o urmărim din start.
La această stare de fapt se mai adaugă şi bombardamentul informatic, momentele în care ajungem la informaţie, în trafic, la volan, sau seara, după zile istovitoare, momente în care suntem mai puţin atenţi, iar, apoi, nu mai revenim la evaluarea celor auzite”, explică psihoterapeutul.
„Stresul, oboseala, multitasking-ul duc la o scădere a abilităţilor de concentrare, duc aceste resurse către priorităţile de grad zero, serviciu, rutină zilnică şi mai rar lasă loc pentru informaţiile la nivel macro”, punctează George Chiriacescu.
Mai e un truc de care se pot folosi cei care vor să manipuleze: „Oamenii, în general, ‘aud’ informaţiile care confirmă ceea ce deja credeau sau ştiau. Astfel, o ştire noua, care speculează o temă sau un sistem de valori, va avea priză la segmentul social care împărtăşeşte aceste valori, fără a mai trece, cel puţin în primă instanţă, printr-o analiză critică”.
La fel de adevărat e însă şi faptul că a repeta o informaţie la nesfârşit o poate face, în cele din urmă, credibilă.
„Este un adevăr neplăcut, dar ştiut de multă vreme. Există un citat celebru al lui Joseph Goebbels, Ministrul Propagandei Publice în timpul regimului nazist, care spune: ‘O minciună repetată de o mie de ori rămâne o minciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr’. Desigur, şi în regimul comunist a fost folosită această metodă, iar acum nu facem decât să constatăm prezenţa ei, relativ constantă, în viaţa publică”, explică psihologul.
Fără a generaliza, există oameni care aleg să se informeze din surse mai puţin credibile sau care sunt inevitabil atraşi de astfel de surse (fapt pe care îl putem vedea fiecare dintre noi în urma like-urilor date de prietenii virtuali, pe Facebook). În multe dintre cazuri, e vorba despre oameni ce nu duc lipsă de educaţie. Cum se explică această realitate?
„Oamenilor le este mai uşor să accepte neadevăruri liniştitoare. Evaluările evenimentelor, ştirilor se fac, mai întâi, emoţional. În funcţie de cum ne simţim consolidăm cognitiv, apoi, luăm o decizie şi acţionăm.
Dacă nu ne simţim bine cu o informaţie, vezi ‘eşti responsabil pentru propria stare de bine şi bunăstare’, cel mai simplu este să o ignorăm şi să ne placă un mesaj de formă ‘din cauza unor terţi nu îţi merge bine şi eşti sărac, tu eşti doar o victimă‘. Nu îţi rezolvă problema de fond, dar, moral, eşti salvat. Acest mecanism poate fi speculat cu succes.
Dacă, pe lângă aceasta, se adaugă circ, false polemizări despre aspecte irelevante şi se şi inoculează ideea că ‘mai bine ne distrăm decât să ne batem capul cu prostii (a se citi probleme sociale, culturale, economice, politice) ‘, efectul este garantat”, explica psihoterapeutul.
Apoi, contează mult şi cine face enunţul, cine anunţă o informaţie, indiferent de tipul ei. „De la televizor, ziare (online sau nu), de la radio, lumea se aşteaptă să primească informaţii corecte, verificate. Ideea că cineva ar urmări anumite interese generează un disconfort de care ne ferim.
Persoanele care apar în mass-media sunt considerate avizate, autorităţi în domeniul pe care se pronunţă. Acest lucru face ca informaţia să fie ‘învăţată’, nu gândită şi asimilată. Cam ca la şcoală”, conchide psihologul George Chiriacescu.