Economia globală nu pare să evolueze în mod uniform, iar cea mai bună dovadă în acest sens o reprezintă politicile monetare diferite pe care Banca Centrală Europeană şi Rezerva Federală le au în program pentru perioada imediat următoare.
Cele doua instituţii ar putea aplica politici total diferite în vederea susţinerii economiilor din cele două regiuni.
Prăpastia dintre economiile nord-americană şi europeană s-ar putea adânci, în urma aplicării unor politici monetare diferite pe cele două pieţe.
Astfel, datele statistice rezultate în SUA în ultimele luni lasă loc speculaţiilor privind o eventuală creştere a dobânzii de referinţă de către Rezerva Federală, în vreme ce BCE pare să ţină cu dinţii de politica actuală a unor dobânzi de referinţă în zona negativă cu scopul de a nu lăsa loc derapajelor populiste într-un an electoral crucial pentru Franţa, Olanda şi Germania.
Astfel, analiştii consultaţi de mai multe agenţii de presă occidentale au apreciat că pragul dobânzii de referinţă din zona euro va rămâne la -0,4%, în vreme ce în SUA aceasta ar putea creşte cu 0,75%.
Chiar dacă economia zonei euro pare să se fi dezmorţit anul acesta, iar inflaţia tinde să se situeze în sfârşit la nivelul dorit de oficialii BCE, o creştere a dobânzii de referinţă pe piaţa europeană pare improbabilă, atâta vreme cât factorii de decizie preferă să joace cartea prudenţei.
Un sondaj efectuat de Reuters în rândul analiştilor financiari arată că majoritatea acestora crede într-o politică de stimularea temporară a inflaţiei de către BCE, pe fondul creşterii economice fragile din regiune şi a riscurilor politice evidenţiate în mai multe economii importante din zona euro.
De partea cealaltă a Atlanticului, reprezentanţii Rezervei Federale sunt forţaţi să ţină cont de evoluţia pozitivă a pieţei muncii, rata şomajului din SUA fiind în prezent cea mai scăzută din ultimii 44 de ani, fapt care impune modificări în politica monetară.
Ar fi a treia creştere a dobânzii de referinţă efectuată de americani în ultimul an, iar alte două creşteri graduale sunt aşteptate până la sfârşitul anului. Un astfel de scenariu ar avantaja economia americană, atrăgând atenţia investitorilor asupra oportunităţii de a-şi plasa economiile în băncile din aceasta regiune.
Pe de altă parte, SUA nu este singura economie puternică a lumii care dă semne de renaştere, Beijingul raportând, de asemenea, o creştere a exporturilor (10%) şi importurilor (20%), precum şi o activitate industrială peste aşteptări în luna februarie.
Efectele trezirii la viaţă a celei de-a doua economii a lumii se fac simţite şi în alte ţări din regiunea Asia-Pacific, cu Australia ca principal beneficiar, în calitate de furnizor de materii prime pentru China.