Drapelul F. Ruse ar putea fi afișat în stânga Nistrului împreună cu cel al autoproclamatei republici transnistrene pe toate instituțiile oficiale. Un proiect de lege în acest sens, inițiat de executivul de la Tiraspol, a fost votat în prima lectură de către Sovietul Suprem al regiunii, instituție cu atribuții similare parlamentului. Autorii proiectului de lege susțin că echivalarea în importanță a celor două drapele denotă voința locuitorilor din republica moldovenească transnistreană faţă de unirea cu F. Rusă, exprimată exprimată la referendumul din 2006.
„Drapelul de stat al Rusiei trezeşte poporului transnistrean o asociere fermă cu statul rus, cu poporul multinaţional al Rusiei, parte din care este poporul multinaţional al Transnistriei. Această asociere are la bază o istorie trainică”, se arată în proiectul de lege, scrie novostipmr.com.
Solicitat de ZdG, istoricul și comentatorul politic, Anatol Țăranu susține că aceste modificări, la modul general, „nu vor influența relațiile cu partea dreaptă a Nistrului”, deoarece „este cunoscut faptul că poziția autorităților transnistrene este una privind apropierea de F. Rusă”.
Aceeași părere o are și Alexandru Zubco, jurist și expert în problema transnistreană, care percepe decizia de la Tiraspol drept o „manifestare a afecțiunii pentru F. Rusă”, care s-a făcut vizibilă mai ales în anul 2016. Acesta susține însă că este nevoie de o poziție tranșantă a autorităților de la Chișinău.
Alexandru Zubco
„Acum, pur și simplu, au dat o altă tonalitate. Respectiv, prezintă un gest de recunoaștere a aspirațiilor pro-ruse care întotdeauna au fost prezente. Dacă ar influența sau nu discuțiile privind reglementarea conflictului transnistrean, depinde foarte mult de capacitățile negociatorilor. Poziția externă a administrației de la Tiraspol este clară: independența prin alipirea la F. Rusă. Poziția a fost exprimată, iar noul lider încearcă să o promoveze în continuare. Nu cred că va afecta cumva, în linii mari. Cert pot spune că este nevoie de o poziție a Chișinăului, pentru că este vorba de teritoriul R. Moldova, iar legislația are reglementări foarte clare despre ce tip de drapele sau însemne ale altor state pot fi afișate și care sunt condițiile. În Tiraspol poate fi afișat drapelul F. Ruse doar în unitățile care aparțin F. Ruse și în misiunile de pacificare, care reprezintă teritoriul Rusiei. În rest, trebuie să fie o poziție consolidată cel puțin a Cancelariei de Stat sau a Guvernului”, explică Alexandru Zubco.
Alexandru Zubco spune că în contextul marcării la 2 martie curent a 25 de ani de la începerea conflictului de pe Nistru, acțiunea poate fi interpretată ca „o legiferare a agresiunii militare”.
„Constituția transnistreană, dacă o putem numi așa, prevede reglementarea principiilor umanitare, adică eI sunt antirăzboi. Prin semnarea acestui decret, Vadim Krasnoselski incită la ură. Acum la Dubăsari și în toate centrele orășănești se pronunță mesaje împotriva R. Moldova. Este contrar și reglementărilor lor legale, nu doar tratatelor internaționale. Ei pe de o parte spun că nu vor război, ci pace, să trăiască în bunăstare și fericire. Pe de altă parte, ei promovează elementele de agresiune, inclusiv militară. Acolo (regiunea transnistreană – n.r.) sunt implicați și copii minori, există școli. Poate fi interpretat ca o ură împotriva națiunii, teritoriului. Ar putea consitui o piedică în procesul de reintegrare”, punctează Alexandru Zubco.
Noul președinte al autoproclamatei regiuni transnistrene, Vadim Krasnoselski, a declarat acum două săptămâni că ziua de 2 martie va fi numită „Ziua înfruntării marii agresiuni a Republicii Moldova împotriva regiunii transnistrene”.
Oficial, conflictul de pe Nistru a început la 2 martie 1992, dar primele ciocniri au avut loc mult mai devreme. În cele 4 luni de ostilități, cele mai grele lupte s-au dat pe platourile de la Cocieri, Coșnița și la Tighina. La război au participat mii de combatanți, militari și rezerviști ai Armatei Naționale, angajați ai MAI și SIS, sute de voluntari și civili. Tot aici și-au pierdut viața circa patru sute de cetățeni, iar aproximativ 1200 au fost răniți și traumatizați. Acest conflict s-a soldat și cu persoane dispărute, inclusiv din rândul populației civile.
