"Am găsit chiar, sub labele lui Anchiornis, pernuţe identice cu cele ale puilor din ziua de azi", a explicat într-o înregistrare video Michael Pittman, din cadrul universităţii din Honk Kong, coautor al studiului.

Aceste noi elemente morfologice au fost descoperite datorită imagisticii pe bază de fluorescenţă, o tehnică ce permite scoaterea în evidenţă a urmelor lăsate pe nouă schelete de ţesuturile moi, invizibile în lumina clasică. Exploatarea acestor resturi de ţesut sau de membrane permite definirea formei animalului mult mai precis decât numai pe baza scheletului, dar aceste descoperiri sunt "extrem de rare".

Însă aceste noi informaţii ar putea permite şi să se stabilească dacă Anchiornis era capabil să zboare sau dacă el reprezintă o etapă între dinozaurii non-aviari şi păsări, "una dintre cele mai importante tranziţii evolutive din istoria vieţii".

Laserul a permis descoperirea existenţei unei membrane în apropierea cotului dinozaurului. Acest element, numit propatagium pe aripile păsărilor, este esenţial pentru zbor. În 2010, paleontologii americani şi chinezi au stabilit că micul animal avea corpul de culoare cenuşie, iar capul avea pete portocalii şi prezenta o creastă lungă de culoare ruginie care bătea spre maro. Aripile şi labele erau acoperite de pene lungi albe cu margini negre.