Fiecare al treilea rus cu venituri peste nivelul de subzistență se consideră sărac. Totodată, jumătate dintre oamenii săraci, din anumite motive, nu se consideră ca atare. Astfel de paradoxuri au fost descoperite de experții Școlii Superioare de Economie (SSE) de la Moscova.
Percepția subiectivă a sărăciei nu este legată de situația materială a cetățenilor, susține în studiul său cercetătorul Institutului pentru Politici Sociale, Ekaterina Slobodeniuk.
Atunci când guvernul fixează nivelul asistenței sociale, el se ghidează după statisticile oficiale, care stabilesc rata sărăciei în funcție de venituri. Potrivit Rosstat, în ianuarie-septembrie 2016, venituri sub minimul de subzistență aveau 20,3 milioane de persoane, sau 13,9% din populația Rusiei. Minimul de subzistenta în întreaga țară a fost în al treilea trimestru din 2016 de circa 9,9 mii ruble (171 dolari).
Toți ceilalți cetățeni, care obțin venituri peste acest nivel, nu sunt considerați săraci în mod oficial. Dar cu greu ne putem imagina că cineva cu salariul de 11.000 ruble pe lună se poate considera om asigurat.
Din datele pe 2016 de la Rosstat, reiese că aproximativ jumătate din populația țării are un venit pe cap de locuitor peste nivelul de subzistență, dar sub salariul mediu național, care este de circa 36.700 de ruble pe luna (636 dolari). Și, se pare că, acești cetățeni sunt în mare parte nemulțumiți de situația lor financiară.
Pe baza studiilor, Slobodeniuk a tras concluzia că, în toamna anului 2015, „amploarea sărăciei subiective a ajuns la jumătate din populație – 50,3%”. Se pare că, fiecare al doilea rus consideră că venitul său nu este suficient pentru a rezolva problemele cotidiene.
În acest caz, cercetătorul conduce o observație curioasă: „Grupurile celor obiectiv și subiectiv săraci se intersectează foarte putin. În mediul actual, fiecare al doilea rus sărac obiectiv nu consideră că este sărac, iar unul din trei care nu este obiectiv sărac, dimpotrivă, consideră că trăiește în sărăcie”.
Concluzia că mulți oameni care s-au identificat ca fiind săraci, deși în realitate nu sunt, nu este surprinzătoare. Mai ales atunci când în țară s-a stabilit un prag atât de scăzut al sărăciei. Paradoxal însă pare că aproximativ jumătate din persoanele cu venituri sub nivelul de subzistență sunt mulțumite de viața lor.
Unii experți explică că „oamenii care pentru o lungă perioadă de timp trăiesc în sărăcie, nu se mai percep ca atare, are loc o înghețare a nevoilor lor la nivel de supraviețuire. Pe de altă parte, reducerea posibilităților pentru persoanele care nu sunt clasificate în mod formal ca având venituri mici, le face să se simtă mai sărace”.
Una din particularitățile naționale în Rusia este că există săraci inclusiv în categoria salariaților, situație explicată prin faptul că, spre deosebire de țările dezvoltate, în Federația Rusă salariul minim pe economie este sub nivelul oficial care asigură supraviețuirea fiziologică.
Astfel, de obicei, grupurile vulnerabile sunt considerate a fi familiile cu multi copii, țăranii, persoanele în vârstă, șomerii, persoanele cu handicap. „Aceste grupuri, în multe țări străine fac parte din categoriile social vulnerabile în ceea ce privește riscurile de sărăcie, iar salariații cu locuri de muncă obișnuite nu sunt în această categorie. Existența săracilor angajați a devenit o trăsătură specifică a fenomenului sărăciei din Rusia”, spun experții SSE.
Totodată, ei au descoperit că, în prezent, în Rusia, proporția persoanelor sărace din acest grup (de salariați), este chiar mai mare decât proporția săracilor în rândul pensionarilor ruși.