Experții susțin că cele mai multe încălcări au avut loc în perioada campaniei electorale pentru șefia regiunii transnistrene, la sfârșitul anului trecut. Organizația Promo-Lex a activat pe teritoriul din stânga Nistrului în perioada 2004-2015, după care regimul de la Tiraspol le-a interzis accesul. Datele prezentate în raport sunt rezultatul unei monitorizări la distanță. Relatează Natalia Sergheev:
În 2016, jurnaliștii au fost intimidați și persecutați pentru materialele în care au criticat liderii din stânga Nistrului, iar cenzura de pe Internet i-a impus să se refugieze la Chișinău, Odessa sau în alte orașe europene, spune unul dintre autorii raportului, juristul Alexandru Zubco.
„Cel mai important eveniment care a marcat 2016, a fost introducerea unui articol la Codul Penal local care prevede pedeapsă penală pentru negarea rolului misiunii de pacificare a Federației Ruse în regiunea transnistreană, care de fapt prevede modul în care administrația încearcă să impună o singură opinie, opinia de a aprecia valorile Federației Ruse și de a condamna oricare persoană care s-ar putea exprima contra acestor valori.”
Intimidările jurnaliștilor au luat amploare mai ales în campania electorală pentru șefia regiunii transnistrene, în decembrie 2016, se mai arată în raport. Autorii menționează cazuri în care miliția scotea ziarul „Chelovek i ego Pravo” din cutiile poștale ale abonaților.
Încălcările drepturilor omului abia de sunt reflectate în mass-media locală, multe instituții fiind finanțate de politicieni din regiune. O excepție a fost cazul Carolinei Dutca, o activistă din Tiraspol care a vrut să organizeze în noiembrie o expoziție-foto cu tematica persoanelor LGBT, însă după intimidările din partea KGB-ului, a renunțat la eveniment.
Președintele centrului de promovare a drepturilor omului „Apriori” din Tiraspol, Evgheni Dunaev, care a sprijinit inițiativa tinerei, spune că pe Internet, mai mulți comentatori erau bucuroși că expoziția nu va avea loc, lansând apeluri de incitare la ură:
„Nu e vorba doar de o îngrădire a libertăților de exprimare în artă, dar mai ales a subiectului LGBT, care acum e extrem de politizat, inclusiv în regiunea transnistreană. Dacă vorbim de artă, situația e destul de complicată. Noi am lansat și un festival de film documentar despre drepturile umane, dar întâlnim multă birocrație în organizarea lui. De parcă tuturor le este frică de ceva.”
De jure, libertatea de exprimare este asigurată de normele naționale și cele internaționale. De facto, așa-zisele autorități din stânga Nistrului ignoră sau respectă declarativ aceste mecanisme, se constată în raportul experților Promo-Lex.
După părerea lui Sergiu Mihov, responsabil de la Ministerul de Externe, negocierile pe subiectul drepturilor umane sunt anevoioase, fiindcă liderii din stânga Nistrului le tratează drept o chestiune politică.
„Vom face tot posibilul în contextul obligațiilor pozitive pe care le are RM să contribuim la facilitarea dialogului pe problematica drepturilor omului.”
Anul trecut, la întâlnirea cu o delegație a Națiunilor Unite pentru drepturile omului, negociatorul-șef transnistrean Vitali Ignatiev a declarat că acțiunile pentru a asigura libertățile umane sunt „complicate” de conflictul nerezolvat cu Republica Moldova. Ignatiev a adăugat că autoritățile moldovene afectează negativ potențialul regiunii și eforturile lor de a apăra drepturile umane.
Regiunea transnistreană a fost vizată în mai multe dosare la CEDO, printre care „cazul Ilașcu”, „Mozer” și altele. Organizațiile internaționale insistă pe asigurarea unor garanții de protecție a drepturilor umane în această zonă. Potrivit Freedom House, un ONG internațional care monitorizează respectarea libertăților, în 2016 regiunea transnistreană și-a menținut statutul de „ne-liberă”.