Politețea și răbdarea au ghinion. Nimeni nu vrea să le dea dreptul la limite. Unul din rezultatele acestei defecțiuni e șantajul petiționarilor bine intenționați.
Nu există instituție cît de cît vizibilă prin care să nu bîntuie, la vînătoare, căutătorii de un minut, vă rog! E vorba de ziariști sau membri ai unor organizații cu un singur membru. Odată admiși în calitate de reprezentanți ai societății civile, acești vînători neobosiți, pîndesc zi de zi, la toate ușile și pe toate culoarele.
Unul vrea o semnătură pe un Apel pentru Îndreptarea Lumii, altul vrea un interviu pentru o gazetă tipărită și citită acasă la editor. Altul o semnătură în sprijinul stupăritului liber sau al anulării impozitelor.
Nici unul nu bate la ușă ci intră vorbind agitat sau îți iese în cale la toaletă. Toți au darul uluitor de a găsi momentul cel mai nepotrivit și încărcat de stress. Seara, cînd crezi că ai scăpat, te așteaptă la ieșire, în garaj sau în fața intrării de hotel.
A doua zi, îi reîntîlnești proaspeți pe culoar, cu aceiași formulă de introducere: doar un minut, vă rog!
