Unele demisii din posturi de înaltă reponsabilitate sunt asemenea cauterizării unei răni: brutale şi decisive, scrie The Economist. Altele seamănă cu amânarea unei amputări: o perioadă dureroasă care nu garantează că infecţia nu se va adânci. Puţin după miezul nopţii de 13 februarie, vestea demisiei lui Michale Flynn, consilierului de securitate al preşedintelui Donald Trump, după nici o lună de serviciu, a lăsat în urmă o senzaţie neplăcută. Este ceva nesănătos în modul în care noua administraţie acţionează, comentează jurnaliştii americani.
Michael Flynn, general cu trei stele în retragere şi fost şef al agenţiei de spionaj a Armatei Statelor Unite, a trebuit să demisioneze după ce a admis că l-a minţit pe vicepreşedintele Mike Spence în privinţa discuţiei sale cu ambasadorul rus la Washington. Un eveniment care a avut loc în perioada dintre alagerile prezidenţiale din luna noiembrie 2016 şi preluarea mandatului de către preşedintele Donald Trump, pe 20 ianuarie 2017. O perioadă în care Flynn era persoană particulară. Comunicarea defectuoasă l-a pus într-o postură nefericită pe vicepreşedinte care a răspândit, fără să vrea, informaţii false în încercarea de a-l apăra pe cel care devenise şeful Consiliului Naţional de Securitate. În demisia sa, pe jumătate confesiune, pe jumătate sfidare, Michael Flynn notează că şi-a prezentat cele mai sincere scuze domnului Pence şi domnului Trump pentru că i-a minţit „din neatenţie”, cu „informaţii incomplete”.
Michael Flynn a fost întotdeauna perceput ca o potenţială primă victimă din Administraţia Trump, comentează The Economist. În primul rând din cauza manierelor sale, descrise ca fiind o combinaţie nefericită între furie şi aroganţă. Scrisoarea sa de demisie vorbeşte despre faptul că a fost onorat să-şi servească patria dintr-o funcţie de asemenea importanţă, chiar dacă doar pentru trei săptămâni. Consilierul pentru probleme de securitate naţională deţine un post extrem de puternic la Casa Albă, care-i conferă drept de analiză şi acţiune în chestiuni privind apărarea, politica externă şi securitatea naţională
Vizitatorii de la Casa Albă au povestit, cu surprindere, cât de mult pare că ososul general îl deranjează pe şeful său, preşedintele. Şi asta în ciuda faptului că Michael Flynn avea imensul avantaj de a fi unul dintre primii susţinători publici ai lui Donald Trump în campania electorală.
În cele din urmă, Michael Flynn a fost doborât de scurgerile de informaţii din presă. Foşti înalţi oficiali ai Administraţiei Obama şi ofiţeri de informaţii activi au constituit sursele cotidianelor Washington Post şi New York Times. Aceşti au dezvăluit că generalul a fost interceptat vorbind la telefon cu ambasadorul rus în Statele Unite, Serghei Kisliak, în luna decembrie.
Odată cu apariţia zvonurilor conform cărora cei doi ar fi discutat despre sancţiunile impuse de Administraţia Obama pentru a pedepsi implicarea Rusiei în alegerile prezidenţiale, Flynn a încercat să calmeze spiritele şi a susţinut că discuţia a fost una „logistică”, referitoare la viitoarele contacte dintre noua administraţie şi Ambasadă.
În realitate, Michael Flynn ar fi cerut Rusiei să aibă răbdare, să aştepte instalarea lui Donald Trump şi să nu supraliciteze pe tema noilor sancţiuni. Noile dezvăluiri au avut potenţial exploziv, mai ales că se alătură întrebărilor mai vechi privind legăturile generalului cu Rusia, cele care au dus la concedierea sa, în 2014, din funcţia de şef al Agenţiei de Informaţii Militare (DIA). Atunci, Michael Flynn a susţinut că a fost demis deoarece a pus întrebări incomode referitoare la strategia Administraţiei Obama în lupta împotriva grupării teroriste Stat Islamic. Un an mai târziu, fostul şef al informaţiilor militare americane participa, la Moscova, la o recepţie dată de Vladimir Putin pentru postul oficial de propagandă Russia Today. Michael Flynn a stat la aceeaşi masă cu preşedintele rus.
Teoretic, discuţia dintre Flynn şi ambasadorul rus, din decembrie 2016, încalcă legea care le interzice persoanelor particulare să intervină în politica externă a statului. Însă, până acum, nimeni nu a fost condamnat în baza acestei prevederi legale. Dar, ca de obicei la Washington, acţiunile sub acoperire sunt mai rău văzute decât o crimă. Pentru criticii Administraţiei Trump, tocmai de la această „sub acoperire” pare să se întindă cangrena.
Lista oficialilor care ar fi trebuit să ştie despre discuţia lui Michael Flynn cu ambasadorul Rusiei – un diplomat ale cărui telefoane sunt întotdeauna interceptate, lucru ştiut de orice spion din Washington – nu este deloc scurtă. Cu câteva ore înainte de demisia acestuia încă mai erau consilieri importanţi ai lui Donald Trump care susţineau că generalul se bucură de toată încrederea preşedintelui. Washington Post a scris că un oficial de rang înalt din Departamentul Justiţiei a informat echipa Trump, în ianuarie, că, după câte se pare, vicepreşedintele Mike Pence a fost dezinformat în privinţa contactelor generalului Flynn cu Rusia. Sursele au precizat că „nu este exclusă posibilitatea ca acţiunile lui Michael Flynn să fie cunoscute de alţi membri ai echipei de tranziţie”.
Înainte ca drumurile să li se despartă, generalul Flynn şi preşedintele Trump au împărtăşit credinţa că relaţia SUA cu Rusia trebuie reevaluată, în contextul luptei împotriva extremismului islamist. O luptă despre care generalul vorbea în termeni apocaliptici, ca despre înfruntarea civilizaţiilor între Islam şi Occident.
Cel care a preluat sarcinile consilierului pe probleme de securitate naţională este un alt general cu trei stele în retragere, Keith Kellogg, scrie The Economist. Zvonurile referitoare la viitorul titular al funcţiei îl iau în calcul pe Davod Petraeus, fostul comandat al Marelui Stat Major şi creierul operaţiunilor din cea de a doua Furtună în Deşert. Optimiştii văd în demisia lui Michael Flynn o şansă pentru preşedintele Trump de a reseta întregul aparat de securitate naţională, după un start fals. Pesimiştii se tem că plecarea lui Michael Flynn nu este suficientă pentru a vindeca toate bolile noii Administraţii.