Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Când nedreptatea devine lege, rezistenţa…

Când nedreptatea devine lege, rezistenţa este datoria noastră

La 21 ianuarie 2017, am participat la un marş de protest numit Marşul feminin (The Women’s March) din Seattle, SUA, cu agenda de a proteja dreptul femeilor după inaugurarea lui Donald Trump în calitate de preşedinte. Cel puţin 600 de oraşe (mari şi mici) din SUA au participat la marşuri cu acelaşi nume în aceeaşi zi, aducând numărul de participanţi la 2 milioane. Deşi acţiunile au fost organizate de mişcările feminine locale, jumătate dintre participanţi au fost bărbaţi, care au venit la marşul istoric pentru a ne susţine. Erau şi familii întregi cu copii. Agenda marşului era mult mai largă decât strict afacerile feminine. Am fost înconjurată de tot felul de postere cu mesaje politice şi sociale care afectează ambele sexe şi multe grupe de minorităţi, începând cu dreptul la asistenţă medicală şi terminând cu imigraţia.

Limbajul folosit era la fel de divers ca şi oamenii din jur. Vorbeau o engleză politică corectă: „Drepturile femeilor sunt drepturile omului”, „Răul câştigă când omul bun tace”, „Nicio fiinţă umană nu este ilegală” (No human is illegal), sau un limbaj mai brut: „Păsărica asta muşcă” (This pussy grabs back) (referindu-se la expresia vulgară folosită de Trump către femei „apuc-o de păsărică”, care i-a indignat pe mulţi în SUA). Mă puteţi întreba: „Ce are protestul ăsta din SUA cu cei din R. Moldova?” Vă explic.

Donald Trump este cel mai puţin popular preşedinte ales din istoria Statelor Unite. Igor Dodon, mai mult sau mai puţin, este în aceeaşi situaţie. Societatea americană ne demonstrează că, de nu vă place preşedintele ori legile pe care el încearcă să le implementeze, nu aşteptaţi, rezistaţi! „Rezistă!” a şi fost unul dintre cele mai populare mesaje la marşul trecut. Dar expresia care m-a mişcat cel mai mult a fost „Când Nedreptatea Devine Lege, Rezistenţa este Datoria Noastră”. Moldova este un stat unde nedreptatea este deja lege. Deci să vedem ce se poate aplica la situaţia noastră:

  • Nu putem aştepta ca cineva să ne rezolve problemele. Autoorganizaţi-vă! Cum s-ar zice, cei care se îneacă trebuie să dea din mâini singuri.
  • Fiţi vigilenţi. Imediat cum parlamentul începe a discuta o lege stupidă, implicaţi-vă!
  • Obţineţi experienţă în lupta civică la locul de trai. Propuneţi-vă scopuri mici, dar realiste. De exemplu, rezolvaţi situaţia voastră personală, acolo unde locuiţi, ori a unui grup de locuitori care au aceleaşi probleme.
  • Dacă vă organizaţi într-un grup, alegeţi un nume atrăgător pentru entitatea dumneavoastră şi un slogan uşor de memorizat, dar care exprimă esenţa mişcării dumneavoastră. De exemplu, denumirea grupului Adoptă un Vot, care a fost platforma principală a diasporei în timpul alegerilor, a exprimat spiritul mişcării.
  • Repartizaţi obligaţiile după talentele persoanelor participante. De exemplu, Ion este un specialist în web-design. Deci el va fi responsabil de pagina electronică. Şi aşa mai departe.
  • Folosiţi toate metodele actuale de social media.
  • Nu disperaţi. Dacă metoda aleasă nu funcţionează, comunicaţi cu alţii. Schimbul de idei este o metodă bună de a adopta ceea ce deja funcţionează în alte ţări, în loc de a reinventa roata.

Pe termen lung, scopul societăţii civile din R. Moldova va fi să-i responsabilizăm pe politicienii de acasă, astfel încât aceştia să-şi respecte promisiunile făcute, dar neglijate. Cel puţin, să-i forţăm să convoace adunări obligatorii şi permanente cu populaţia, înainte şi după alegeri, când oamenii pun întrebări, iar politicienii răspund la ele. Să le amintim mereu: noi i-am ales, de aceea ei lucrează pentru noi, şi nu noi pentru ei. Dar asta este o discuţie separată, pe care sper s-o avem în curând.

Irina VanPatten, Seattle, SUA