Şi iată că „visul” doamnei s-a împlinit – la Guvern au venit democraţii. Nu ştiu cum i-a întâmpinat (presupun că într-un mod similar celui în care ne întâlnise pe noi în 2009), numai că noua putere nu a stat mult pe gânduri şi a concediat-o şi pe doamna respectivă, şi pe mulţi alt de ea. Când am aflat de la un cunoscut comun despre ce i s-a întâmplat (a rămas şi fără loc de lucru, dar şi fără posibilitatea de a se pensiona mai repede şi în condiţii facilitare, pentru că această posibilitate a fost exclusă prin reforma sistemului de pensii), mi-am amintit de un film în desen animat, care rula destul de des în perioada copilăriei mele. Era ceva de genul: un puişor se împrietenise cu florile din curte şi, auzindu-le pe acestea cum suspină, aşteptând ploaia, a început şi el să aştepte ploaia cu mare nerăbdare, de parcă de aceasta depindea viaţa lui de mai departe. Iar când ploaia a venit, puişorul a rămas decepţionat şi a exclamat: Dacă ştiam ce este ploaia cu adevărat, niciodată nu mi-aş fi dorit-o! Cam aşa a păţit şi doamna pe care o cunoscusem când lucram la Guvern. Numai că ea nu e puişor, ci, mai degrabă, o găină, şi nu oarecare, ci una „roşie”, pentru că ani întregi a fost marcată de guvernarea comunistă, aşteptând revenirea ei sau a celor ce ar fi condus ţara în acelaşi stil. Iar când ploaia (guvernarea) respectivă a venit…

De ce mi-am amintit despre acest caz şi de ce l-am făcut public? Pentru că am vrut încă o dată să accentuez cât de actuală este celebra vorbă din popor: Fi-i atent ce-ţi doreşti, că s-ar putea să se împlinească! Deci, fiţi atenţi ce vă doriţi…

Igor Volniţchi