Este opinia experţilor de la centrul analitic „Expert-Grup”, lansată în contextul vizitei lui Dodon la Bruxelles. Agenda lui politică este făţiş „pro-rusă” şi împotriva Acordului de Asociere cu UE, care din iulie 2016 este pe deplin în vigoare. Acest acord prevede o Zonă de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător care îi acordă Moldovei acces deplin la piaţa UE practic pentru toate produsele, iar Moldova are la dispoziţie până la 10 ani pentru a proceda în mod similar, eliminând tarifele la importurile din UE.

Dodon a desfăşurat prima sa vizită în străinătate la Moscova, în perioada 16-17 ianuarie, unde a avut discuţii cu Preşedintele Vladimir Putin şi alţi oficiali ruşi de rang înalt. La conferinţa de presă cu Vladimir Putin, Dodon a menţionat că Acordul de Asociere „nu a adus nimic bun Moldovei”, că ar susţine denunţarea acestuia şi ar iniţia în schimb o cooperare activă cu Uniunea Economică Eurasiatică.

De cealaltă parte, cifrele îl contrazic pe şeful statului. Or, pe parcursul ultimului deceniu, structura comerţului moldovenesc s-a schimbat masiv în direcţia UE şi tot mai departe de Rusia, spun experţii.

Exporturile moldoveneşti spre UE au crescut de la 444 milioane dolari SUA în anul 2005 la 1.218 milioane dolari SUA în anul 2015, ceea ce reprezintă o creştere de 274%. Pe parcursul aceleiaşi perioade, exporturile moldoveneşti spre Rusia au scăzut de la 347 milioane dolari SUA la 241 milioane dolari SUA, ceea ce reprezintă o scădere de 30%.

Potrivit experţilor, chiar dacă Rusia ar elimina sancţiunile aplicate exporturilor din Moldova, iar acestea ar reveni de la nivelul 241 milioane dolari SUA în 2015 la nivelul de 404 milioane dolari SUA în 2010, acestea oricum nu ar reprezenta mai mult de o treime din nivelul curent al exporturilor spre UE.

O situaţie similară şi de-a dreptul spectaculoasă se observă şi în cazul regiunii transnistrene, unde la fel a crescut ponderea exporturilor spre UE de la 20% în anul 2005 la aproximativ 66% în perioada 2015-2016, pe când exporturile spre Rusia au scăzut dramatic de la 40% în anul 2005 la 8% în perioada 2015-2016. Acest lucru demonstrează că şi regiunea separatistă controlată de Rusia a trebuit să se mişte radical spre piaţa UE, fapt pe care Preşedintele Dodon l-a ignorat în totalitate pe parcursul vizitei sale la Moscova.

„Motivele orientării spre UE sunt clare. UE deja liberaliza importurile din Moldova de prin anul 2006 şi, mai activ, după anul 2008, înainte de semnarea Acordului de Asociere. Între timp Rusia a preferat să procedeze invers şi să sancţioneze importurile din Moldova apelând la manipularea în scopuri politice cu standardelor tehnice, în special fiind vorba de standarde privind siguranţa produselor agricole”, comentează Expert-Grup.

Alegerea politică a Moscovei a fost că Moldova trebuie pedepsită dur pentru aprofundarea cooperării cu UE. Mai exact, în septembrie 2013 Rusia a interzis importul de vinuri moldoveneşti, în iulie 2014 a interzis importul de fructe şi legume proaspete, iar în august 2014 a introdus taxe de import la 19 categorii de produse (contrar obligaţiilor prevăzute de Acordul privind Zona de Comerţ Liber din cadrul CSI, pe care ambele state l-au ratificat.

Din 2015, Moscova a început să redeschidă parţial piaţa sa pentru anumite bunuri moldoveneşti (legume şi fructe, vinuri etc.), dar pentru un număr limitat de companii, majoritatea din ele fiind originare din regiuni cu manifestări pro-ruse - autonomia găgăuză şi regiunea separatistă transnistreană. Rusia a început să aplice principiul „biciului şi turtei dulci” pentru a spori tensiunea şi divergenţele dintre autorităţile centrale pro-europene ale Moldovei şi Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia.

Noua interdependenţă economică a Moldovei cu piaţa europeană şi declinul dependenţei de piaţa Rusiei are proporţii enorme. Moldova acum depinde de piaţa UE de cinci ori mai mult decât de cea rusească, ponderile fiind prezentate în continuare, continuă experţii.

UE, de rând cu FMI, a acordat Moldovei asistenţă creditară macroeconomică substanţială, asistenţă considerabilă sub formă de granturi, iar Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) au devenit cele mai mari surse de investiţii străine.