Habar nu am cine era și ce a făcut fostul ministru Ion Ungureanu.
Nu cred că ar trebui să-mi fie rușine, atât timp cât cărțile de istorie contemporană din școală nu descriau detaliat tot ce s-a întâmplat după 1989 cu noi. După liceu, nu știam întreaga cale spre independență, nu știam că primul Parlament RM nu a fost ales democratic, nu știam cât de defectuoase au fost guvernele din anii 1990, nu știam cum s-a pornit și cum a fost războiul transnistrean, nu știam deloc de revolta de la Comrat, nu știam de criza din 1999, nu știam că am avut un referendum pe chestiunea Unirii în 1994, nu știam ce a fost planul Kozak, etc. Nu puteam nici măcar să argumentez de ce ocupația sovietică și URSS au fost rele, în afară de argumentul răsuflat “asuprirea poporului român, limbii române, etc”.
În schimb, știam că Herodot cândva spuse că dacii erau “viteji”, că Ștefan cel Mare era numit “îngerul păzitor al creștinismului”, că a ctitorit 47 de mănăstiri și biserici, că învingea turcii, ungurii, polonezii, tătarii în bătălii prin bălți, că Vlad Țepeș înfingea hoți (cică puteai să lași o valiză în stradă un an și pe urmă s-o ai înapoi) și osmanlîi în țepe, că… continuați cu orice mit patriotic. Ah da, și permanenta, câteodată redundantă, reamintire despre Pactul Ribbentrop-Molotov.
Mai mult, la noi în școală se face impresia că istoria s-a terminat cu colapsul URSS sau chiar cu “perestroika”, creând un vid de istorie de vreo 27 de ani și ceva. În așa fel, elevii/studenții erau și sunt lăsați să ignore acești ani (mai importanți) sau să se informeze din auzite, din amintirile șterse, adeseori pline de mituri, ale bunicilor și părinților. În sensul larg al cuvântului, abordarea istoriei contemporane în școală ar trebui să fie mai detaliată și mai explicită. Politizarea acestui proces de schimbare e posibilă într-o anumită măsură, dar cred că punerea acestor 27 de ani în primul plan de discuții la școală ar releva cine suntem noi acum și de ce suntem unde suntem. De altfel, asta ar însemna să spunem lucrurilor pe nume, să fim onești cu noi înșine.
Tânăr(ă) de circa 20 de ani, dar tu știi că pe teritoriul din estul Moldovei sunt vreo 21000 tone de muniții expirate, cu puterea de explozie cam cât bomba de la Hiroshima, rămase de pe timpul retragerii trupelor URSS din estul Europei? Nu? Da ele sunt.
Autor: Cristi Vlas
Opinia autorului nu coincide implicit cu poziția redacției Moldova.ORG.
