„Moscova tace”, sintagma care l-a transformat pe Putin în omul care este astăzi

by Genko Genko
Distribuiti mai departe...

Oricine vrea să-l înțeleagă pe Vladimir Putin trebuie să cunoască povestea a ceea ce i s-a întâmplat într-o noapte dramatică din Republica Democrată Germană, în urmă cu un sfert de secol. Era în 5 decembrie 1989, în Dresda, la câteva săptămâni după căderea Zidului Berlinului, scrie BBC.

Mulțimea de oameni lua cu asalt cartierul general al poliției secrete a regimului comunist, Stasi, iar un grup mic de demonstranți a decis să traverseze strada, îndreptându-se spre o casă mare, unde era sediul local al serviciului secret sovietic, temutul KGB.

Citeşte şi: (VIDEO) 11 lucruri surprinzătoare despre Vladimir Putin

„Paznicul de la poartă a fugit repede în casă”, își amintește unul dintre demonstranți, Siegfried Dannath. La scurt timp, a ieșit un ofițer mic, agitat.

„A spus grupului nostru : Nu încercați să forțați intrarea pe această proprietate. Tovarășii mei sunt înarmați și sunt autorizați să folosească armele în caz de urgenta'”. Și a reușit să convingă grupul de manifestanți să se retragă.

Dar ofițerul KGB știa cât de periculoasă rămâne situația. El a povestit ulterior că a telefonat la cartierul general al unei unități de tancuri a Armatei Roșii pentru a cere protecție.

„Moscova tace”

Răspunsul a fost devastator: „Nu putem face nimic fără ordine de la Moscova. Și Moscova tace”, a spus vocea de la celălalt capăt al firului.

Această frază, „Moscova tace”, l-a bântuit pe acest om, de atunci. Acum el a devenit „Moscova” – președintele Rusiei, Vladimir Putin.

„Cred că aceasta este cheia pentru a-l înțelege pe Putin”, spune biograful german al său, Boris Reitschuster. „Am avea un alt Putin și o altă Rusie fără stagiul său în Germania de Est”.

Experiența l-a învățat niște lecții pe care nu le va uita, i-a oferit idei pentru un model de societate și i-a format ambițiile pentru o rețea de putere și avere personală.

Dar, mai presus de toate, l-a lăsat cu o imensă anxietate față de fragilitatea elitelor politice și cât de ușor pot fi acestea răsturnate de mase.

Perioada Dresda

Putin a ajuns la Dresda la mijlocul anilor 1980 pentru primul său stagiu în străinătate ca agent KGB.

Și-a dorit să intre în KGB încă de când era mic, inspirat de poveștile sovietice în care, după cum își amintea el ulterior, „efortul unui om poate realiza ceea ce armate întregi nu pot. Un spion poate decide soarta a mii de oamenii”.

Inițial, majoritatea muncii sale a fost banală. Printre documentele din arhivele Stasi publicate pe site-ul BBC figurează o scrisoare semnată de Putin în care se solicita sprijin din partea șefului Stasi pentru instalarea unui post telefonic la un informator.

Dar, dacă munca de spion nu era foarte antrenantă, Putin și tânăra sa familie se puteau bucura de viața bună din Germania de est.

Fosta soție a lui Putin, Ludmila, își amintește mai târziu că viața în RDG era mult diferită față de cea din URSS. „Străzile erau curate. Își spălau ferestrele în fiecare săptămână”, povestea ea, într-un interviu publicat în 2000, în „First Person”, o carte de interviuri cu pe atunci puțin cunoscutul președinte al Rusiei.

Familia Putin locuia într-un bloc de apartamente alături de alte familii de spioni KGB și Stasi. Ludmila spunea că „oamenii din RDG au salarii mai mari decât ai noștri, judecând după cum trăiesc vecinii noștri. Desigur, încercam să facem economii pentru a cumpăra o mașină”.

Standardul de viață era mai ridicat în RDG decât în URSS și un fost coleg din KGB, Vladimir Usoltsev, îl descrie pe Putin petrecând ore întregi răsfoind cataloagele de vânzări prin poștă pentru a fi la curent cu moda și tendințele.

Îi plăcea, de asemenea, berea – și își asigura rezerve din berea locală, Radeberger, care îl făcea să arate mai puțin sportiv decât imaginile de PR la bustul gol distribuite în prezent.

Germania de Est se mai diferenția într-un mod de URSS – avea mai multe partide politice, chiar dacă aflate sub controlul strict al comuniștilor.

„Îi plăcea foarte mult acest paradis al său”, spune Boris Reitschuster. RDG este „modelul său de politică. Într-un fel a reconstruit Germania de Est în Rusia de azi”.

Revoluția germană

Dar, în toamna lui 1989 paradisul său se transforma într-un iad. Pe străzile din Dresda, Putin vede puterea poporului apărând în modalități extraordinare.

La începutul lui octombrie, sute de est-germani care ceruseră azil politic la ambasada RFG din Praga au primit permisiunea de a merge în Vest în trenuri sigilate. Când treceau prin Dresda, o mulțime de oameni a încercat să rupă cordoanele de securitate pentru a se urca în trenuri, în dorința de a ajunge în Occident.

Wolfgang Berghofer, primarul comunist al Dresdei din acea perioadă, afirma că în haosul de atunci forțele de ordine erau în conflict cu aproape întreaga populație locală. Mulți credeau că violența este inevitabilă.

„O unitate de tancuri sovietice staționa în orașul nostru. Iar generalul său mi-a spus clar: „Dacă primim ordine de la Moscova, tancurile vor porni”.

După deschiderea Zidului Berlinului, în 9 noiembrie, mulțimile au devenit tot mai îndrăznețe, apropiindu-se de citadelele Stasi și KGB din Dresden.

Fără îndoială, Vladimir Putin a crezut că acei ofițeri de rang înalt, cu care socializa frecvent, vor trimite tancurile.

Dar, sub Mihail Gorbaciov, Moscova a rămas tăcută. Tancurile Roșii nu vor fi folosite. „Nimeni nu a ridicat un deget să ne apere”.

El și colegii săi din KGB au ars dovezile muncii de informații pe care o făceau. „Eu personal am ars o cantitate imensă de materiale”, își amintește Putin, în First Person. „Am ars atât de mult încât cuptorul a explodat”.

Două săptămâni mai târziu, cancelarul german Helmut Kohl ajunge în oraș și susține un discurs în care lasă să se înțeleagă că unificarea germană este inevitabilă.

Kohl îl lăuda pe Gorbaciov, bărbatul din Moscova care a refuzat să trimită tancurile.

Implozia RDG în lunile următoare marchează o ruptură majoră în viața sa și a familiei sale.

„Am avut sentimentul oribil că statul care aproape devenise a doua noastră casă nu mai există”, povestește Ludmila.

„Vecina mea, care îmi era prietenă, a plâns o săptămână. S-a prăbușit totul – viețile lor, carierele lor”.

Unul din contactele lui Putin în Stasi, general-maiorul Horst Boehm – bărbatul care l-a ajutat să instaleze linia telefonică pentru un informator – a fost umilit de mulțimea de demonstranți și s-a sinucis în 1990.

Revenirea în Rusia

Prietenii săi din Germania i-au dat o rablă veche de 20 de ani cu care s-a întors în Leningrad, povestește biografa lui Putin Masha Gessen.

A ajuns într-o țară profund transformată sub Mihail Gorbaciov și care se afla în pragul colapsului.

„S-a trezit într-o țară care se schimbase într-un fel pe care nu îl înțelegea și nu voia să îl accepte”. spune Gessen.

Orașul său natal, Leningrad, redevenise Sankt Petersburg.

În curând, însă, Putin a realizat că obținuse ceva mult mai valoros decât o mașină de mâna a doua.

În Dresda făcuse parte dintr-o rețea de indivizi care își pierduseră rolurile din perioada sovietică, dar erau bine plasați pentru a prospera personal și politic în noua Rusie.

Într-o fotografie din arhiva Stasi, Putin apare într-un grup de responsabili sovietici și germani de rang înalt – o figură relativ tânără într-un grup de elită.

Profesorul Karen Dawisha de la Universitatea din Miami, autorul lucrări „Putin’s Kleptocracy: Who Owns Russia?”, afirmă că oamenii cu care socializa în Dresda au devenit parte a cercului său de apropiați.

Printre ei Serghei Chemezov, care a fost ani de zile șeful agenției rusești de export de armament și conduce acum un program guvernamental de dezvoltare a tehnologiei, și Nikolai Tokarev șeful Transneft.

Și nu doar foștii săi colegi din Rusia au rămas alături de Putin.

Matthias Warnig – un fost ofițer Stasi – conduce acum Nordstream, conducta care aduce gaze din Rusia în Germania prin Marea Baltică.

Analiștii cred că evenimente ca cele din Maidan, în Kiev, au trezit amintiri legate de acea noapte din decembrie 1989.

„Acum, când ai mulțimi de oameni în Kiev, în 2004, în Moscova, în 2011 sau în Kiev în 2013 și 2014, cred că își reamintește perioada din Dresda,” spune Boris Reitschuster. „Și toate acele vechi frici reapar”.

Așa că, dacă te întrebi ce va face Vladimir Putin în viitor, e bine să îți amintești prin ce a trecut. Un lucru pare sigur: Cât timp Vladimir Putin deține puterea la Kremlin, este puțin probabil ca Moscova să rămână tăcută, încheie BBC.


Distribuiti mai departe...

CITIȚI ȘI...