Europa Liberă: Despre Ungureanu se spunea că a fost un adevărat aristocrat, chiar dacă nu are viţă aristocratică autentificată.
Monica Babuc: „Da.”
Europa Liberă: Şi a fost un om cu adevărat liber. Cum caracterizaţi moştenirea dânsului pe care o lasă?
Monica Babuc: „Probabil că aceasta a fost trăsătura sa definitorie, un aristocratism al spiritului mai rar întâlnit printre noi. Şi un aristocratism care se răspândea asupra întregii sale vieţi, nu numai asupra creaţiei sale în calitatea sa de regizor şi actor. Tocmai din aceste considerente – moştenirea sa spirituală, una foarte valoroasă. Ion Ungureanu nu a fost doar actor şi regizor, el a fost un om şi al cinematografiei, el a fost un om al radioului, un om al textului citit într-un mod absolut inconfundabil şi, până la urmă, şi un mare scriitor. Să ştiţi că chiar Ion Druţă, cu care vorbisem aseară, am discutat îndelung despre plecarea către cele veşnice a maestrului Ungureanu, a spus că el vede printre păstrătorii limbii noastre române şi printre promotorii ei destul de puţine persoane la Chişinău, printre care Igor Creţu, Alexandru Cosmescu şi Ion Ungureanu. Şi este absolut adevărat. Grija cu care rostea cuvântul Ion Ungureanu, modul în care articula, intonaţiile sale absolut inconfundabile în texte, este adevărat, absolut excepţionale, alături de tot ceea ce a făcut şi în calitate de actor, şi în calitate de regizor, dar şi în calitate de mare animator al culturii naţionale va rămâne, cu siguranţă, în patrimoniul culturii noastre naţionale.”
Europa Liberă: Dânsul nu a avut ambiţia, totuşi, să schimbe pe alţii. A căutat prin exemplul propriu să mobilizeze lumea. Dumneavoastră, personal, ce aţi învăţat de la Ion Ungureanu?
Monica Babuc: „Să ştiţi că eu am avut multe întâlniri cu maestrul Ungureanu şi am rămas profund marcată de discuţiile pe care le-am avut cu el, de-a lungul mandatului meu de ministru. Trebuie să recunosc, cu riscul de a fi nemodestă, că maestrul Ungureanu m-a lăudat şi mi-a spus că dânsul caută motive să-şi explice de unde rostesc şi eu cuvântul bine. Pentru mine aceasta a fost, probabil, cea mai mare laudă pe care am primit-o de la cineva, fiindcă pentru mine autoritatea dânsului este incontestabilă.
Dar, dincolo de aceasta, Ion Ungureanu a fost pentru mine modelul omului de bun simţ şi al omului extrem de modest. Raportat la complexitatea personalităţii sale şi raportat la mai multe trăsături care nu prea ne caracterizează bine pe noi, basarabenii, era un caz absolut unical. Am întâlnit puţini oameni de cultură notorii sau mai puţin în Republica Moldova care au avut un comportament ca atare.”
