Un raport statistic dat publicității de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului arată că numărul plângerilor împotriva Republicii Moldova aflate pe rol în 2016 a mai scăzut față de anul precedent, dar a rămas mult mai mare decât media europeană. Anul trecut CEDO a emis 19 hotărâri împotriva Republicii Moldova pentru încălcarea cel puțin unui drept, cele mai multe fiind cazurile de tortură.
Republica Moldova se situeaza pe locul 7 din cele 47 de țări membre ale Consiliului Europei, când este vorba de numărul cererilor depuse la CEDO împotriva statului, raportat la mărimea populației. Urmare a examinării plângerilor admise, statul, de cele mai multe ori, ajunge sa fie condamnat, iar orice condamnare are costuri, inclusiv cele exprimate în bani.
Doar în anul 2016, Republica Moldova a trebuit să achite pentru condamnările la CEDO aproape 300 de mii de euro. Dintre aceștia, drept despăgubiri - peste 6000 de euro a primit și Andrei Baștovoi, care a atacat Republica Moldova la CEDO pentru condițiile de detenție din Penitenciarul nr. 13 din capitală.
Tot anul treuct, CEDO i-a dat câștig de cauză și lui Iurie Cazanbaev, după ce s-a plâns că a fost maltratat în 2005 de polițiști, cu scopul de a-l forța să semneze o declarație de recunoaștere a unei datorii de câteva zeci de mii de dolari. Iurie Cazanbaev a fost despăgubit cu 13 mii de euro.
CEDO a constatat că statul moldovenesc a fost nedrept și cu Svetlana Otgon, locuitoare a orașului Călărași. În 2005, Svetlana împreună cu fiica ei, care avea 12 ani atunci, au fost internate în spital cu diaree acută gravă. Cazul a fost cercetat de autorități și s-a probat că apa de la robinet era infectată cu ape reziduale, din cauza conductelor defecte. Chiar și așa, victimele au fost despăgubite de instanțele moldovenești cu 300 de euro. CEDO a obligat însă Republica Moldova să plătească reclamantului 4000 de euro - drept prejudiciu moral.
Acestea sunt doar câteva cazuri din dosarele pe care le-a pierdut statul la Curtea Europeană, unde doar în acest an au ajuns peste 800 de plângeri împotriva Republicii Moldova. Oamenii ajung să se adreseze la CEDO din cauza neîncrederii pe care o au în justiția moldovenească, constată directorul Centrului de Resurse Juridice, Vladislav Gribincea:
„Un număr atât de mare de cereri la CEDO vorbește în primul rând de neîncrederea în soluțiile obținute în sistemele de drept din Republica Moldova. Dacă în anul 2008, aveam o încredere în justiție de peste 30%, atunci în 2016, avem doar 8% încredere în justiție. Se observă o înrăutățire a nivelului de protecție a dreptului omului în ultimul an, un an și jumătate, iar modul în care sunt promovați judecătorii în sistem, mă face să cred că în sistem nu prea există independență.”
Punerea în executare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului este însă problematică, dacă vorbim despre niște cauze din regiunea de est a republicii, necontrolată de autoritățile constituționale, mai adaugă Vladislav Gribincea:
„Federația Rusă refuză să plătească compensațiile decât în cazurile în care ea consideră că este direct implicată, ea nu vrea să mai plătească pentru acțiunile așa numitelor autorități transnistrene, deși Curtea Europeană a spus că pentru ceea ce fac transnistrenii Rusia este direct responsabil și avem cauza școlilor din Transnistria, care nu este executată de câțivai ani. Chestiunea este pusă tare sus la Strasbourg, dar rușii refuză să execute acea hotărâre, chiar dacă anterior au executat hotărârea în privința lui Ilașcu și Ivanțoc.”
Vladislav Gribincea vorbește despre cauza Catan și alții, care se referă la plângerile depuse de mai mulți copii și părinți de pe malul stâng al Nistrului în privința interzicerii studierii în școli în limba română. CEDO s-a pronunțat pe marginea acestui caz în 2012, când a considerat că Rusia se face vinovată de acțiunile regimului separatist de la Tiraspol. Totuși, Kremlinul evită să-și asume responsabilitatea, mai ales când are de plătit aproximativ un milion de euro despăgubiri.
