Gaşca socialistă de la Preşedinţie
Chiar dacă doar a visat, nefiind sigur că ar putea deveni vreodată şef de stat, astăzi, Igor Dodon este acolo, la Preşedinţie şi, zi de zi, îşi completează echipa prezidenţială cu persoane apropiate sie sau colegei sale de partid, Zinaida Greceanâi. Dacă trecem cu o singură privire peste garnitura de consilieri prezidenţiali, constatăm că şeful statului şi-a angajat doar persoane fidele, dedicate ideilor socialiste, persoane care nu i-ar ieşi din cuvânt vreodată. De fapt, dacă ar trage un ochi în trecutul său, ar înţelege că trădările sunt posibile oricând şi pot veni din partea oricui. Aşa a procedat chiar el cu părintele său spiritual, Vladimir Voronin, uitând, probabil, ceea ce fostul său lider de partid nu-i poate uita nici până acum.
În cele 30 de zile de mandat, consilierii l-au instruit pe preşedinte să declare public că a şi realizat 70% din programul său conceput pentru primele 100 de zile trăite la Preşedinţie. Bilanţurile făcute marţi seara în faţa presei au şocat, deoarece şeful statului s-a referit preponderent şi exclusiv la retragerea cetăţeniei lui Traian Băsescu, la demiterea lui Anatol Şalaru de la Ministerul Apărării şi la tentativa de demitere a procurorului general, Eduard Harunjen… Pentru asta să-l fi ales simpatizanţii săi la şefia statului?
Echipa de consilieri este încă la început de cale şi manifestă mult zel şi străduinţă, ca să-i facă pe plac şefului. Fără această echipă, Dodon nu ar fi insistat, marţi seara, asupra organizării unui referendum privind anularea legii ce prevede ca cetăţenii să fie obligaţi să restituie miliardul furat. În favoarea cui, dacă nu a PSRM, ar fi un astfel de referendum? Tot ei, sfetnicii, l-au consiliat să constituie o comisie de „expertiză istorică”. Decizia a fost luată în cadrul unei şedinţe la tema „Semnificaţia marilor evenimente istorice întru consolidarea statalităţii R. Moldova”. Din imaginile postate pe site-ul presedintie.md descoperim chipurile celor prezenţi la acea şedinţă: Victor Stepaniuc, fost coleg de partid cu Igor Dodon, cunoscut drept adept înflăcărat al moldovenismului şi al doctrinei socialiste; Valentin Beniuc, fost ministru al Educaţiei din R. Moldova în perioada comunistă (august 2003-aprilie 2005). Alături de Victor Stepaniuc, la acea întrevedere, era aşezat Vasile Stati, unul dintre cei mai aprigi „promotori ai moldovenismului, mişcare considerată a fi de sorginte stalinistă şi promovată de fostele autorităţi comuniste de la Chişinău”, scrie enciclopedia liberă Wikipedia, amintind că, în 2003, Stati a publicat un dicţionar moldovenesc-român, prin care şi-a propus să demonstreze că în România şi în R. Moldova se vorbesc limbi diferite. Dicţionarul a provocat un amuzament general, după care autorul părea să se fi retras din viaţa publică. Pentru un timp, deoarece a reapărut falnic în anturajul noului şef de stat. Desigur, de la acea întrevedere nu a lipsit purtătorul de cuvânt al lui Dodon, Ion Ceban, dar şi deputatul Bogdan Ţîrdea, istoric, doctor în ştiinţe politice. În campaniile electorale din 2007, 2009, 2011, 2014, Ţîrdea a fost consultant al mai multor concurenţi electorali.
Dodon a discutat cu invitaţii săi despre trecutul Moldovei şi despre ce ar trebui de întreprins pentru consolidarea statalităţii şi identităţii moldoveneşti. Primul pas a şi fost decis – crearea unei comisii de expertiză istorică şi introducerea istoriei Moldovei în curriculumul şcolar.
Niciunul dintre cei prezenţi nu a contrazis preşedintele. Nimeni nu i-a spus că aceste subiecte nu sunt tocmai cele care ar trebui să figureze prioritar pe agenda unui şef de stat. Şi consilierii săi, aleşi tot de el, de preşedinte, nu l-au contrazis şi nu-l vor contrazice vreodată. De asta au şi fost angajaţi – să accepte tot ce zice preşedintele. Ei nu i-au sugerat că oamenii, inclusiv cei care l-au ales, aşteaptă altceva de la el. Aşteaptă pensii mai mari şi pâine mai ieftină, aşteaptă medicamente eficiente, asigurate de stat, aşteaptă adevărate dosare de corupţie, ce s-ar referi inclusiv la unii dintre socialişti, care nu renunţă la mită şi la bani uşori. Este adevărat, nu e pentru prima dată când ne ciocnim cu un astfel de spirit de gaşcă în instituţiile statului. Şi nu vom scăpa de găşti atâta timp cât îi vom alege tot pe ei.
