Curtea Constituțională a examinat, marţi, sesizarea deputaților Partidului Liberal privind competența președintelui Republicii Moldova de a bloca numirea unor miniștri propuși de primul ministru. Înalta Curte a decis că șeful statului poate bloca o singură dată numirea unui ministru. La propunerea repetată a premierului șeful statului este obligat să accepte candidatura.
Preşedintele Republicii Moldova nu poartă „nici o responsabilitate politică” pentru activitatea Guvernului, prin urmare rolul acestuia în configurarea componenței cabinetului de miniştri este unul limitat, a explicat preşedintele Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase.
„Voinţa politică a preşedintelui nu poate constitui o sursă de blocaj instituţional pe de o parte şi pe de alta nu poate anula competenţele primului ministru care în cadrul procedurii de codecizie în remanierea guvernamentală are un rol primar în procedurile privind revocarea sau numirea miniştrilor. Prin urmare, preşedintele ţării poate refuza o singură dată motivat propunerea primului ministru de numire a unei persoane în funcţia vacantă de ministru atunci când consideră că persoana propusă nu corespunde cerinţelor legale pentru exercitarea funcţiei de membru al guvernului. La rândul său, primul ministru poate face o altă propunere preşedintelui sau reitera aceeași candidatură pentru funcţia de ministru pe care preşedintele este obligat să o numească.”
Alexandru Tănase a amintit că într-o decizie anterioară din 1999 Curtea a statuat rolul limitat pe care îl are şeful statului la numirea întregului cabinet. Chiar dacă nu îi place componenţa nominală a executivului, preşedintele ţării nu poate bloca numirea guvernului care a obţinut votul de încredere din partea Parlamentului.
Înalta Curte a mai precizat în decizia de marţi că preşedintele trebuie să emită decretul privind numirea guvernului sau a unui ministru într-un termen cât mai restrâns, dar care să nu depășească 14 zile.
Decizia a fost lăudată de deputaţii Partidului Liberal care au sesizat Curtea pentru a se asigura că președintele Igor Dodon nu poate bloca numirea unui alt liberal la funcţia de ministru al apărării, după demiterea lui Anatol Șalaru la cererea formaţiunii.
Deputaţii liberali, Ion Casian şi Roman Boţan, prezenţi la Curte au reiterat poziţia formaţiunii, cea ca ministrul mediului Valeriu Munteanu să fie mutat în fruntea ministerului apărării.
Preşedintele Igor Dodon, care avertizase anterior că nu va accepta numirea lui Munteanu, sau a altui ministru din partea liberalilor, a criticat decizia Curţii. Într-o postare pe Facebook, Dodon a scris că atât guvernarea, cât și Curtea Constituțională, greșesc dacă gândesc că-l pot obliga să ia decizii care nu-i aparțin. Şeful statului a avertizat că este dispus „să meargă la referendum” mai degrabă, decât să accepte decizii ale guvernării.
În mediul experţilor opiniile sunt împărţite. Unii consideră că şeful statului ar trebui totuşi să aibă un cuvânt de spus la remanierile guvernamentale. Alţi experţi spun însă că deşi preşedintele a fost ales direct de populaţie, nimeni nu a anulat regimul parlamentar. Această opinie o împărtășește şi expertul în drept constituţional, Nicolae Osmochescu:
„Guvernul poartă răspunderea juridică şi politică faţă de parlament, nu de preşedinte. Guvernul primeşte votul de încredere din partea parlamentului şi poate fi demis tot de parlament. Deci este foarte logic şi corect ca preşedintele să fie de acord cu propunerea guvernului pentru că el este responsabil în faţa parlamentului.”
Constituţionalistul Boris Negru se numără printre cei care consideră că în Republica Moldova doar de jure e regim parlamentar şi că preşedintelui ar trebui totuşi să aibă un rol mai mare la numirea sau revocarea unor miniştri:
„Cu toate că nici pe departe nu sunt părtaș al lui Igor Dodon, i-aş da câştig de cauză în sensul că nu oricare poate fi numit ministru aşa cum le trăsneşte formaţiunilor parlamentare. Ar trebui să pornim de la criteriu profesional totuşi. Eu nu văd rolul preşedintelui doar ca observator dintr-o parte. În cazul în care are obiecţii serioase asupra unei candidaturi el ar trebui să poată respinge definitiv candidatura respectivă. Ne place nouă sau nu, noi doar în vorbe suntem chipurile republică parlamentară. În realitate noi demult suntem republică semiprezidenţială sau semiparlamentară cu inclinații spre cea prezidenţială.”
Polemicile despre forma de guvernământ din Republica Moldova sunt mai vechi şi probabil vor continua până la o eventuală reformă constituţională. Între timp, șeful statului este pus în situaţia să se confrunte pe un subiect în plus cu legislatorii indezirabili.
