Igor Dodon nu a surprins la Moscova. Nu cred că se aștepta cineva la o altă atitudine, la alte declarații. Adică s-a gândit cineva că Dodon, după ce 3 ani a vorbit la Chișinău de anularea Acordului de Asociere, va rata șansa de a i-o spune în față și lui Putin? Sau a crezut cineva că îmbătat în amorul propriu de cadoul primit de la „Țar”, Dodon nu se va exalta și va vorbi despre granițe, „Moldova istorică”, „limbă” și „unionism”?
Dodon pe aceste subiecte și-a creat ascensiunea politică. Folosindu-se de această retorică a câștigat alegerile prezidențiale. Atunci de ce atâtea semne de exclamare și frustrări la Chișinău? Mai ales că omul a fost la Moscova, nu la Bruxelles. Să vedeți că acolo își va îndulci mult discursul.
De ce trustul care l-a făcut președinte pe Dodon, începe după 3 luni să-și facă griji de „drumul european”
Această stare de alertă din societatea moldovenească a fost întreținută și de trustul media al lui Plahotniuc, precum și de postul public de televiziune, care mimând un pluralism de opinii se îndreaptă tot mai vertiginos spre vremurile de glorie din perioada comunistă.
Nu știu cum, peste noapte, trustul oligarhului se face deranjat de declarațiile celui pe care l-a susținut în campania electorală. Da, Dodon „prorusul” și „antieuropeanul”, menajat în campanie de trust, în timp ce contracandidata sa, „proeuropeană”, a fost nimicită mediatic.
De unde a apărut prima dată „știrea” cu sirienii? Dar cine apăra ortodoxia în campanie și cine era acuzat că închide biserici? Băieți, nu voi, apărătorii „proeuropenismului” lui Plahotniuc făceați asta?
Plahotniuc, salvatorul „drumului european”
Desigur, în toată această isterie mediatică trebuia să apară și cavalerul pe cal alb. Eroul pozitiv, cel care apucă balaurul de nări și se luptă cu el pe viață și pe moarte.
Și iată așa ne pomenirăm cu Plahotniuc pe tot trustul, dar și la postul public, cum dă el asigurări că „drumul european” va fi continuat și cum îl va pune la punct pe Dodon.
Plahotniuc, serios? Dar pentru cine ți-au făcut campanie primarii în toată țara? Dar cine a împiedicat diaspora să participe la vot mai activ. Dar cum s-a putut ca locuitorii din stânga Nistrului să voteze cu atâta râvnă?
Ce era atunci, Plahotniuc, cu „drumul european”? Nu te-ngrijora deloc?
Oligarhul rânjește fericit acum. În sfârșit există șanse ca pentru o parte din cetățeni să apară o figură mai odioasă decât el. Așa cum l-au avut pe Voronin timp de câțiva ani, acum l-au găsit pe Dodon pe timp de sperietoare, cu care să defileze de la București până la Washington în încercarea de a demonstra că „doar ei” mai pot salva Moldova de „tancurile rusești”.
Dodon cât se va mai complace în această postură?
Și pe Dodon, cel puțin pe termen scurt, l-ar putea avantaja această postură. „Prietenul lui Putin care luptă cu Europa și care apără valorile creștine”.
Numai că asta nu poate dura prea mult. Nu are cum să dureze. Dacă Dodon crede că Plahotniuc va împărți puterea cu el, iar când spun împărți, mă refer să-i acorde socialistului maxim vreo 10% din influență, se înșeală.
Ar trebui să privească un pic în urmă să vadă ce-au pățit Voronin și Filat. Iar atunci oligarhul se afla în situații mult mai dificile decât astăzi.
Dacă vrea să intre în istorie ca un bufon al oligarhului, Dodon a început cum nu se poate mai bine. Dacă îi pasă măcar un pic de declarațiile tari, cu „președinte al tuturor cetățenilor”, „război oligarhilor” și „hoții la pușcărie”, slogane pe care le evoca nu cu mult timp în urmă, ar trebui să-și revadă strategia.
Că de nu, nu doar că-și va dezamăgi compatrioții, dar chiar și pe Putin, căruia i-a făcut promisiuni mari la Moscova.
Alex Cozer