MOLDOVA

Gazprom, cu pachet majoritar la Moldovagaz 

„Moldova - în buzunarul Rusiei”, titra presa la începutul anilor 2000, cu referire la înstrăinarea pachetului majoritar de acţiuni ale Moldovagaz. Cedarea patrimoniului a avut loc în 1998, când gigantul rus SAR Gazprom a obţinut 50 la sută din capitalul social al Moldovagaz. Pentru reducerea datoriilor Republicii Moldova la gazele primite, pe 2 aprilie 1998, Parlamentul a aprobat Hotărârea „Cu privire la reorganizarea şi privatizarea complexului de gaze din Republica Moldova”, prin care jumătate din acţiunile furnizorului naţional de gaze este transmis în favoarea concernului Gazprom. Acest lucru devine posibil prin comasarea SA Moldovagaz şi SA Gazsnabtranzit. 

Atunci, la determinarea costului capitalului Moldovagaz au fost evaluate bunurile materiale ale sistemului gazoductelor de distribuţie. Conform prevederilor punctului 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1068, Departamentul privatizării şi administrării proprietăţii de stat urma să efectueze reevaluarea bunurilor complexului de gaze din Republica Moldova în anul 1999, prin intermediul unei organizaţii internaţionale de audit. Reevaluarea avea drept scop o eventuală rectificare a cotelor-părţi în capitalul social al SA Moldovagaz şi a datoriilor la plata consumului de gaze naturale. Acest lucru nu a fost făcut până în prezent. Altfel spus, nici astăzi nu se cunoaşte cât constituie valoarea reală a Complexului de gaze şi care ar trebui să fie cota-parte a Republicii Moldova la această companie după reevaluare.

Acţiunile date au venit în contradicţie cu articolul 9, punctul 2, din Legea Republicii Moldo­va „Cu privire la investiţiile străine” din aprilie 1992. Aceasta prevede că „toate depunerile în capitalul social al întreprinderii cu investiţii străine se evaluează conform înţelegerii dintre fondatorii acesteia pe baza preţurilor de pe piaţa mondială. Estimarea definitivă (nu preliminară, aşa cum s-a întâmplat în realitate - n.r.) a depunerilor re­spective se efectuează la momentul încheierii contractului consultativ al întreprinderii”. 

Câţiva ani mai târziu, un audit efectuat de Curtea de Conturi scoate la iveală faptul că atunci valoarea proprietăţii ar fi fost subestimată de aproximativ 20 de ori. Ulterior, datele au fost publicate în raportul IDIS Viitorul „In­dustria gazului în Republica Moldova: povara ignoranţei şi cos­tul erorilor”, din mai 2007. În prezent, SAR Gazprom deţine 50% din acţiunile Moldovagaz, Agenţia Proprietăţii Publice de pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova - 35,33% şi Comitetul de administrare a proprietăţii Transnistriei - 13,44%. 

Curtea de Conturi şi activitatea Moldovagaz

Ultimul control al Curţii de Conturi privind activitatea principalului furnizor de gaze naturale din Republica Moldova datează încă din anul 2000. După 2009, nici dacă ar fi vrut, instituţia nu putea controla activitatea SA Moldovagaz, deoarece la finele anului 2008 a fost modificată legea Curţii de Conturi. Noua lege a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2009 şi prevede că statul, prin intermediul Curţii de Conturi, poate efectua un audit extern doar la „agenţii economici al căror capital social este de stat în întregime sau în al căror capital social cota statului este mai mare de 50%”. O astfel de formulare exclude companii precum Moldovagaz fapt care, în opinia vicepreşedintelui Curţii de Conturi, lasă loc de gestionare ineficientă a partimoniului, abuzuri şi delapidări.

„Capitalul social al unei întreprinderi este de 100 de milioane, la alta e 1,3 miliarde, cum e la Moldovagaz. Astfel, 60 de milioane putem verifica, iar 600 de milioane nu avem dreptul. Tot ce se întâmplă în complexul termoenergetic, în special la Moldovagaz, este grav şi chiar mai mult decât grav”, susţine Tudor Şoitu, în prezent vicepreşedinte al Curţii de Conturi.

Abia peste şase ani în Parlament este propusă modificarea articolului numărului 28 din Legea cu privire la Curtea de Conturi. Iniţiativa care s-a prăfuit pe rafturile parlamentarilor, a fost înaintată de deputaţii Iurie Leancă, Eugen Carpov, Ştefan Creangă, susţinută de Curtea de Conturi şi avizată pozitiv de Centrul Naţional Anticorupţie. Abia pe 17 martie 2016 modificările au fost votate de către deputaţi în lectură finală. Noile modificări vor lărgi competenţele instituţiei, iar Curtea de Conturi ar putea efectua verificări la agenţii economici la care statul deţine cel puţin 20 de procente din capitalul social. Există totuşi şi o altă cale prin care activitatea principalului furnizor de gaze naturale din Republica Moldova ar putea fi controlată în cadrul unui audit efectuat de stat. „Un astfel de control, Curtea de Conturi ar putea să-l facă prin intermediul ANRE”, susţine Tudor Şoitu. Această iniţiativă nu s-a bucurat însă de susţinere, ba chiar a fost condamnată de Comunitatea Energetică Europeană. 

Reacţia repezentanţilor Uniunii Europene vine imediat după ce, în vara anului 2015, Curtea de Conturi, într-o convorbire formală cu ANRE îşi manifesta intenţia de a efectua un audit în cadrul acesteia. Drept urmare, în aceeaşi perioadă, este lansat un apel prin care Comunitatea Energetică Europeană îşi exprimă îngrijorarea privind un posibil atac la independenţa ANRE din Republica Moldova. Reacţia este cu atât mai neclară cu cât, Comunitatea, care se prezintă drept un promotor al cerinţelor şi standardelor în energetică, caracteristice întregii Uniuni Europene, nu vede nicio problemă la acelaşi capitol în România. În ţara vecină, Curtea de Conturi, de exemplu, poate efectua proceduri de audit financiar la Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, iar măsura nu este percepută de UE drept un atac la independenţa instituţiei. Mai mult, astfel de controale la ANRE din România sunt efectuate cel puţin o dată pe an, la fel ca şi la alte instituţii publice autonome, iar neregulile depistate sunt prezentate publicului larg.

UCRAINA

Ce se ascunde în spatele rapoartelor oficiale

Între timp, în Ucraina, principala cerinţă a Euromaidanului în 2013 a fost semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Ucrainenii au plătit un preţ mare pentru ca acest acord să intre în vigoare.

Astfel, la 27 iunie 2014, la Bruxelles, preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko, a semnat un document istoric, ce a finalizat o perioadă îndelungată de pregătiri pentru semnarea acestui acord. Unul dintre elementele prioritare, pe baza căruia a fost elaborată şi adoptată Strategia de dezvoltare a Ucrainei 2020, este anume problema legată de comerţul cu energie, gaze naturale, ţiţei şi electricitate. Acordul de Asociere a intrat în vigoare pe deplin la 1 ianuarie 2016. A devenit oare piaţa de gaze din Ucraina mai transparentă şi mai puţin coruptă?

În raportul anual cu privire la activitatea ex-premierului Ucrainei, publicat pe 15 decembrie 2015 pe site-ul oficial al Guvernului, Arseni Iaţeniuk a lăudat punerea în aplicare cu succes, în proporţie de 95,7%, a noii politici de independenţă energetică. Guvernul mai menţiona că în ultimul an au crescut de 2,5 ori aprovizionarea cu gaze din Europa, fiind reduse cu 53% livrările din Federaţia Rusă. Totodată, se menţiona că au fost înlăturaţi intermediarii de pe piaţa gazelor naturale din Ucraina, gazul fiind cumpărat direct de la partenerii din UE, la fel şi în relaţia cu Gazprom.

A scăzut consumul de gaze cu 20,4%, până la 23,4 miliarde de metri cubi şi a crescut în mod semnificativ volumul de gaze din depozite. La 1 decembrie 2015, în subterane au fost stocate circa 16,2 miliarde de metri cubi de gaz, ceea ce este mai mult cu 15,7% faţă de 2014. Conform rezultatelor din primele nouă luni ale anului 2015, pentru prima dată în ultimii zece ani, Naftogaz Ucraina nu a înregistrat pierderi, iar compania a efectuat un audit independent al activităţilor economice şi financiare. De asemenea, a majorat renta pentru obţinerea gazelor şi a eliminat aşa-numita ”activitate comună”, în spatele cărora erau, de fapt, scheme frauduloase în domeniul gazelor. 

La sfârşitul anului 2015, directorul de dezvoltare al companiei Naftogaz Ucraina, Iuri Vitrenko, a acordat un interviu mai multor posturi TV din Ucraina în care a vorbit despre starea pieţei gazelor. Vitrenko a declarat că Ucraina a reuşit să obţină independenţa de gazul rusesc în ultimul an şi jumătate. ”Acum, achiziţiile de gaze sunt dictate în funcţie de preţ. Dacă, de exemplu, vom vedea că preţul gazului rusesc este semnificativ mai mic decât al celui european, vom achiziţiona gazul rusesc. Dacă vom vedea că preţul gazului rusesc este mai mare sau se află la acelaşi nivel ca preţul gazului în Europa, vom cumpăra gaz european”, a declarat Iuri Vitrenko, menţionând că, deşi la nivel de declaraţii Rusia consideră Ucraina o republică-soră, în realitate ruşii vindeau gazul pentru ucraineni la un preţ semnificativ mai mare decât pentru europeni. 

De asemenea, Vitrenko, a adăugat că Ucraina rămâne dependentă de gazul importat, iar pentru a reduce această dependenţă sunt căutate noi căi de majorare a cotei de extracţie a gazului propriu şi de micşorare a consumului.

„Ca şi orice altă ţară post-sovietică, Ucraina foloseşte energia ineficient. Industria noastră a redus în mod semnificativ consumul de gaze, în mare parte din cauza războiului. Pe de altă parte, populaţia a redus consumul de gaze din convingeri patriotice, dar şi din considerente economice. Pentru a liberaliza piaţa noastră, vom trece treptat la preţurile de piaţă pentru gaze. Da, acest lucru implică o creştere semnificativă a preţurilor pentru populaţie, pe de o parte, iar pe de altă parte aceasta duce la faptul că subvenţiile, care anterior au fost ascunse sub formă de reduceri la gaze, acum sunt deschise şi disponibile pentru cei care au nevoie de ele".

Reguli noi, scheme vechi

Totodată, autorităţile din Ucraina au adoptat o serie de legi care au ca scop demonopolizarea pieţei gazelor naturale. Guvernul ucrainean a majorat semnificativ exporturile sale de gaze în regim revers, din Uniunea Europeană, iar pentru Gazprom a majorat semnificativ preţul pentru tranzitul gazelor. Unul dintre punctele controversate din contractul de gaze semnat în 2009 între distribuitorii de gaze din Ucraina şi Rusia este examinat la Curtea de arbitraj de la Stockholm. Cu toate acestea, în ciuda rapoartelor favorabile în domeniu, prezentate de funcţionari, complexul energetic ucrainean rămâne a fi unul dintre domeniile cele mai puţin transparente pentru publicul larg. Până în prezent, în Ucraina piaţa gazelor naturale este monopolizată de Naftogaz Ucraina, care, spun unii experţi, favorizează dezvoltarea schemelor de corupţie. Monopolizat este, de asemenea, şi sistemul de transport al gazelor.

Astfel, în opinia directorului de programe energetice ale Centrului pentru Economie Mondială şi Relaţii Internaţionale, a Academiei Naţionale de Ştiinţe a Ucrainei, ex-reprezentant al Naftogaz Ucraina, Valentin Zemleanskii, nici după protestele de pe Maidan şi semnarea Acordului de Asociere cu UE, situaţia nu s-a schimbat radical: piaţa rămâne monopolizată, iar acest lucru favorizează corupţia. Altfel spus, în cazul în care există companii care sunt de acord să se plieze intereselor jucătorului-cheie, Naftogaz, atunci acestea vor funcţiona, dacă nu sunt de acord - nu vor funcţiona.

„Da, s-au adoptat legi care urmăresc demonopolizarea şi liberalizarea pieţei gazelor naturale, dar până acum acestea rămân a fi doar nişte intenţii. Monopolul Naftogaz a fost păstrat, piaţă nu există. O piaţă e atunci când este şi concurenţă. Mai mult, în această situaţie statul este eliminat complet din joc, iar monopoliştii au libertate totală în acţiuni. Ei sunt susţinuţi, de asemenea, prin Memorandumul FMI", subliniază Valentin Zemleanskii.

Şi fostul angajat al Ukrgazdobicha, în prezent analist la o companie de consultanţă, Ghenadie Kobal, spune că piaţa de gaze din Ucraina are o serie de probleme: "Guvernul a făcut mai mulţi paşi, însă aceştia nu au contribuit la deschiderea şi transparentizarea pieţei. De exemplu, iarna trecută, 150 cele mai mari întreprinderi private au trebuit să cumpere gaze naturale de la monopolistul Naftogaz. Acesta a fost o lovitură dură pentru mediul de afaceri. Ulterior, decizia a fost anulată. Naftogaz rămâne până în prezent cea mai mare companie de pe piaţa gazelor naturale, singura care cumpără gaze naturale de la Ukrgazdobicha. Se pare că o companie cumpără gaz şi tot ea îl produce şi îl transportă."

Monopol = Corupţie

La mijlocul lunii ianuarie 2016 compania Naftogaz a contractat 1,7 miliarde de metri cubi de gaze naturale de la cinci companii europene din împrumutul BERD. În decembrie şi ianuarie, compania a iniţiat 27 de proceduri de achiziţii publice, 17 au fost desfăşurate integral, astfel că aprovizionarea cu gaze a fost planificată până în martie în 2016. Câştigătorii procedurilor de achiziţii s-au doverit a fi Noble Clean Fuels Limited, Engie SA, Axpo Trading AG, E.ON Global Commodities SE şi Eni trading&Shipping S.p.A.

Datele s-au conţinut în răspunsul Naftogaz la solicitarea noastră oficială de acces la informaţii. Selecţia s-a făcut din cei 11 furnizori care au promovat în prealabil procesul de preselecţie, în conformitate cu standardele BERD. Criteriul principal, potrivit reprezentantului Naftogaz a fost cel mai mic preţ, care a variat de la 188 la 211 de dolari pentru mia de metri cubi de gaze naturale. În plus, unele contracte încheiate de Naftogaz sunt din resurse proprii, dar despre acest lucru reprezentantul companiei nu ne-a furnizat detalii.

Continuarea materialului pe Anticoruptie.md.