Donald Trump va deveni oficial preşedintele Statelor Unite începând de săptămâna viitoare, pe 20 ianuarie. Condusă de controversatul politician, ţara ar putea semăna cu regimuri populiste ale lumii.
Melik Kaylan scrie, într-un articol pentru Forbes, despre cum va fi viaţa sub conducerea lui Trump, previziuni bazate pe şabloane vizibile în alte ţări unde populiştii au ajuns la putere, cu precădere cei cu posibile legături „întunecate” cu Rusia.
Acesta susţine că a văzut şi înainte „trucurile” folosite de Trump în campania sa – în Tbilisi, Georgia, în timpul alegerilor din 2012, când candidatul proamerican a pierdut în faţa populistului prorus.
La acea vreme, nimeni nu credea că ruşii pot să influenţeze alegeri din Occident. Mulţi încă nu cred nici acum asta, chiar după alegerea lui Donald Trump. Însă, susţine Kaylan, avem acum suficientă experienţă în ce îi priveşte pe populiştii aflaţi la putere în Occident, pentru a putea ghici ce va urma în SUA şi cum va fi viaţa cu preşedintele republican.
Autorul articolului prezintă mai multe aspecte de avut în vedere în următoarele luni şi în următorii ani, pentru a compara SUA cu alte ţări.
Haos constituţional
Deja serviciile de informaţii şi Trump au luat poziţii opuse, iar viitorul preşedinte va numi noii şefi. Apoi, există chestiunea cu afacerile mogulului, la care este nevoit să renunţe, lucru deja anunţat de republican, care îi lasă pe fii săi la conducerea imperiului financiar.
Mai departe, se ridică şi problema nepotismului, mai ales că Trump şi-a pus deja ginerele într-un post cheie de la Casa Albă.
Autorul mai consideră că, mult timp, Trump îi va ignora pe secretarii pe care i-a numit şi va face lucrurile prin intermediul consilierilor neoficiali neacreditaţi şi că va exista o neîncetată confuzie „toţi împotriva tuturor” în instituţiile americane.
Totul este egal şi opus
În politică americană pare că, în ultimele luni, forţe mari au acţionat aproape identic, dar din ambele părţi ale baricadei – a republicanilor şi a democraţilor. Întâi, Trump a spus că vor există dubii cu privire la corectitudinea alegerilor. După alegeri, a venit rândul taberei democrate, a lui Hillary Clinton, să acuze acest lucru.
Întâi, FBI a părut că ţine partea lui Trump, apoi CIA s-a poziţionat de partea opusă. Cei de dreapta au mers cu Putin, în detrimentul propriilor agenţii de securitate naţională. Deodată, sus devine jos, totul poate deveni inversul său, iar echivalenta morală va domni. Astfel, orice întrebare incomodă despre una dintre cele două părţi va primi drept răspuns o întrebare la fel de incomodă despre cealaltă.
Kaylan subliniază o similitudine suspectă între propaganda Kremlinului şi cea a lui Trump şi precizează că scopul Moscovei nu este doar să creeze o bifurcare naţională, ci să creeze o confuzie a supunerii, încrederii, adevărului, pierderii speranţei în societatea deschisă. Şi, deşi mulţi nu cred că poate fi atinsă deliberat o astfel de situaţie, există exemplele Rusia, Turcia, Ungaria, Polonia, Georgia.
„Populiştii guvernează schimbând problemele, în opoziţie cu rezolvarea lor. Mijloacele lor favorite de comunicare sunt prin provocarea conflictului. Nu le pasă că lumea îi urăşte”, este citat un editorial al unui intelectual maghiar, din luna decembrie, din The Washington Post. Este dată exemplu Turcia, unde aproape zilnic există conflicte, arestări, oameni împuşcaţi, în ţară domnesc confuzia şi harababura, însă Erdogan îşi consolidează puterea.
Înfrânarea presei
Presa serveşte deja grupurilor separate de adepţi adevăraţi, care cred un lucru sau altul, în timp ce grupul tot mai subţire al cetăţenilor care se poziţionează la centru este purtat de vânt în oricare parte. Pe scurt, americanii nu pot cădea de acord pe ceea ce s-a întâmplat în oricare moment. Lupta este pentru realitatea însăşi. Dacă oamenii tratează partizan fiecare fapt, atunci faptele nu mai sunt fapte.
În această confuzie, populiştii atacă presa opoziţiei, acuzând-o că ar fi provocat confuzia. De la Cairo la Moscova, scenariul este la fel: Guvernul acuză rapid presa de complicitate cu teroriştii, pentru că dezvăluie prea multe. În Turcia, spre exemplu, susţine autorul articolului, partidul de guvernare a provocat teroare, apoi a folosit fiecare incident pentru a limita libertatea presei, că o metodă de a înfrâna teroarea.
De asemenea, deşi Constituţia americană protejează în mod explicit presa independentă, administraţia Trump a cerut NBC să dezvăluie sursele din spatele scurgerilor de informaţii din agenţii şi servicii. Astfel de dispute legale privind libertatea presei pot continua la nesfârşit, ducând la distragerea atenţiei. Să ne aşteptăm, mai scrie autorul, la anumite personaje anti-Trump sau anti-Putin care să se regăsească în mijlocul unor scandaluri personale – de la jurnalişti la politicieni şi oameni de televiziunie.
Noi distrageri ale atenţiei
Autorul atrage atenţia şi asupra unor posibile manipulări prin intermediul presei, indicând mai ales asupra unor aşa-zise scurgeri de informaţii „deocheate” despre Donald Trump sau despre oameni din anturajul său personal, care se dovedesc parţial sau în întregime false. Şi asta i-ar putea folosi viitorului preşedinte, pentru că asemenea ştiri false ar putea face că adevăratele dezvăluiri să rămână fără rezultatul scontat, tocmai din cauza exagerărilor precedente.
În plus, în regimurile populiste ale lumii se poate observa cum se descoperă zone ale ştirilor care nu au fost exploatate până acum. Rodrigo Duterte, preşedintele filipinez, a vorbit despre problema drogurilor. În Georgia, Rusia, Turcia şi în alte ţări, oamenii s-au trezit într-o zi că religia lor naţională trebuie apărată de forţe enigmatice, potrivit liderilor demagogi.
În ce îl priveşte pe Donald Trump, acesta a descoperit brusc o nouă sursă de ştiri – planurile companiilor auto americane de a investi în afara ţării, în Mexic, ameninţând Toyota, după ce Ford a renunţat la o investiţie la vecinii din sud. De asemenea, în campania electorală, republicanul a inventat chestiunea zidului de la graniţa cu Mexicul, care se va transforma pentru viitorul preşedinte într-o zgomotoasă resursă de distragere a atenţiei, cu fiecare ocazie.