La opt ani de la cea mai gravă criză financiară după Marea Depresiune, Statele Unite, Marea Britanie şi alte state dezvoltate pun frâne globalizării cu o întoarcere de 180 de grade, dar cea mai mare provocare a anului 2017 va fi creşterea tensiunilor politice, sociale şi economice în Germania, potrivit unei analize a MarketWatch.
Investiţiile, în contextul acestui marş spre naţionalism, vor fi volatile, afirmă George Friedman, fondator şi preşedinte al Geopolitical Futures, o publicaţie online care estimează şi explică evenimente globale. În consecinţă, climatul politic şi economic va cere o mare atenţie din partea investitorilor în alocarea banilor.
Trecerea la o ordine mondială politică şi economica mai închisă şi mai centrată la nivel naţional, de la o structură deschisă internaţional, nu va fi încheiată în acest an şi nici în cel viitor, adaugă Friedman, ci mai degrabă în următorii aproximativ 10 ani, definind preşedinţia lui Donald Trump şi a liderului american care îi va succeda.
La nivel global, această schimbare tectonică va reaşeza poziţiile şi centrele de putere în naţiuni şi corporaţii. Noua ordine politică intră în contradicţie cu vechea ordine economică, iar conflictul rezultat va avea impact asupra investiţiilor şi posibil asupra locurilor de muncă, în funcţie de ce industrie va fi favorizată.
Viitorul câmp de luptă între populişti şi globalişti pare să fie Germania, consideră Friedman, un reputat analist, care a fondat institutul de analiza Strategic Forecasting, cunoscut sub numele de Stratfor.
Friedman observă că cel mai mare pericol pentru investitorii şi angajaţii americani nu sunt China, Rusia, Coreea de Nord sau Orientul Mijlociu şi nici reformarea priorităţilor interne şi externe ale SUA. Nici o recesiune în SUA, despre care Friedman consideră că este improbabilă în acest an.
Cea mai mare problemă pentru stabilitatea globală în acest an este provocată de creşterea tensiunilor sociale, politice şi economice în Germania.
În timp ce economia germană pare în prezent puternică, Friedman se aşteaptă la un declin al exporturilor ţării în 2017, iar problema va fi serioasă, având în vedere că acestea reprezintă aproximativ jumătate din PIB-ul Germaniei.
Germania depinde de cererea externă pentru produsele sale, dar economia globală anemică lasă Germania, a patra mare economie a lumii, cu doar câteva pieţe noi şi cu o concurenţă intensă pentru clienţii actuali. În schimb, economia americană se autosusţine în cea mai mare parte, exporturile reprezentând doar 13% din PIB.
Succesul economic al Germaniei depinde de comerţul mondial, în special în cadrul Uniunii Europene, iar cererea internă nu este suficient de mare pentru a compensa declinul veniturilor din exporturi.
Problemele economiei ar avea impact asupra băncilor germane şi ar provoca fisuri economice şi politice în Europa şi pe pieţele emergente, avertizează Friedman.
„Adevărata întrebare a anului 2017 este dacă Germania îşi poate menţine exporturile. Dacă nu, acest fapt se va transforma rapid într-o catastrofă pe plan intern. Se poate vedea cum cresc tensiunile în Germania, rapid”, afirmă Friedman.
Noua ordine mondială
Noua ordine care se conturează în 2017 va remodela economiile şi politicile la nivel mondial.
În Rusia, de exemplu, Friedman vede o naţiune în declin şi fără opţiuni. Rusia este dependentă de veniturile din petrol, dar cotaţiile actuale nu sunt suficiente pentru a susţine cheltuielile ţării.
Şi opţiunile Chinei sunt limitate. Guvernul chinez trebuie să echilibreze creşterea economică pe termen lung, care are nevoie de reforme majore şi sacrificii, cu stabilitatea socială pe termen scurt, care este favorizată de actuala stare de fapt.
„Are loc o stagnare globală şi fiecare ţară îşi reconsideră gradul de expunere la relaţiile internaţionale pe care este dispusă să îl tolereze”, arată Friedman.
Alegerile prezidenţiale din Statele Unite şi decizia Marii Britanii de a ieşi din Uniunea Europeană sunt cele mai recente exemple de ţări care condamnă globalizarea şi îşi urmăresc interesele proprii.
Friedman explică faptul că globalizarea contribuie la creşterea PIB, dar are efecte majore asupra distribuţiei sociale a averilor.
„Statele Unite sunt cea mai bogată ţară din lume, dar oamenii nu pot cumpăra o casă. Asta are implicaţii majore. Nivelul inferior al clasei de mijloc cere justificarea relaţiilor internaţionale. Asta se întâmplă în SUA şi în alte părţi”, afirmă Friedman.
Preşedintele ales Trump şi Partidul Republican ar vrea să îndrepte SUA într-o direcţie insulară, naţionalistă, dar restructurarea hărţii mondiale, din punct de vedere economic, politic şi militar, va dura, afirmă analistul, care crede şi că economia americană se va confrunta cu o recesiune în 2018.
Trump cere companiilor să menţină locurile de muncă în SUA, dar economia creşte sau scade indiferent de cine este preşedinte, consideră Friedman.
„Ei pot susţine orice vor, dar preşedinţii nu au aproape nicio influenţă asupra economiei. Fondatorii nu au dorit un preşedinte puternic. Au dorit un comandant puternic. Congresul este mult mai important în problemele interne”, explică analistul.
Un alt obstacol al agendei noii administraţii americane este că Trump devine preşedintele unei naţiuni divizate, el pierzând votul popular în 2016, iar rata de aprobare este scăzută. Din acest motiv, preşedinţia lui Trump este foarte vulnerabilă.