William Burns: Cum ne autoamăgim despre Rusia

by Genko Genko
Distribuiti mai departe...

„Pe parcursul celor 25 de ani de la sfârșitul Războiului Rece, relațiile dintre SUA și Rusia au fost adesea determinate de puternice pretenții, neînțelegeri și dezamăgiri”, scrie William Burns (președintele Fundației Carnegie, fost adjunct al secretarului de stat al SUA și fost ambasador al SUA la Moscova, în perioada 2005-2008), în ziarul The New York Times.

„De ambele părți au fost suficiente iluzii” – indică Burns. În opinia sa, Statele Unite ale Americii au variat de la o viziune de parteneriat pe termen lung cu Moscova, până la neglijarea Rusiei drept putere regională, aflată în plin declin, iar Rusia – de la dorința unui parteneriat strategic cu SUA, până la dorința de a distruge ordinea internațională existentă, păzită de Statele Unite. Realitatea este că, în viitorul apropiat, relațiile noastre cu Rusia vor rămâne competitive și adesea ostile. La baza lor este o diferență fundamentală în ceea ce privește viziunea asupra lumii și a atitudinii unuia față de altul”, spune articolul.

Este tentant să credem că apropierea personală poate elimina acest dezacord fundamental, sau că arta negocierii va face posibilă realizarea unei mari înţelegeri (aluzie la Trump – n.r.). Acest lucru este un nonsens, cu care este imposibil să începi o politică rațională. Și deosebit de irațional este să se creadă că alarmanta interferență a Rusiei în alegerile noastre poate și ar trebui să fie mușamalizata”.

„Deci, ce este de făcut? Primul pas – să menținem și, dacă este necesar, să consolidăm măsurile luate de administrația Obama ca răspuns la acțiunile hackerilor ruși. Rusia a contestat integritatea sistemului nostru democratic, iar alegerile europene din 2017 sunt următorul câmp de luptă – indică Burns. Al doilea pas – trebuie să-i asigurăm pe aliații europeni din NATO de loialitatea noastră absolută”.

În al treilea rând, autorul recomandă „să nu se ia privirea de pe Ucraina – țară, a cărei soartă va fi esențială pentru viitorul Europei și Rusiei în generația următoare”. „Nu este vorba despre primirea în NATO sau Uniunea Europeană – și una şi alta sunt speranțe pe termen lung pentru ea. Ideea este să-i ajutăm pe liderii ucraineni să construiască un sistem politic de succes, pe care Rusia să nu poate să-l răstoarne”, spune Burns.

„În cele din urmă, trebuie să fim precauți faţă de apelurile tentante, la prima vedere, cum ar fi lupta comună împotriva extremismului islamic sau a efortului comun de „izolare” a Chinei. Comportamentul sângeros al Rusiei în Siria a exacerbat în mod semnificativ amenințarea teroristă, și în ciuda preocupărilor pe termen lung cu privire la ascensiunea Chinei, Putin nu intenționează să sacrifice relațiile cu China”, conchide autorul.


Distribuiti mai departe...

CITIȚI ȘI...