„Ziarul Naţional” anunţă într-o ştire că decretul lui Igor Dodon privind retragerea cetățeniei lui Traian Băsescu a fost atacat la Curtea Constituțională. Autorul sesizării este deputatul liberal-democrat Grigore Cobzac, care solicită anularea decretului în care vede o acţiune politică. Curtea a spus deja o data, în 2002, notează autorul sesizării, că retragerea cetățeniei din considerente politice este una arbitrară. Decretul încalcă, la părerea deputatului liberal-democrat, și alte prevederi constituționale, dat fiind faptul că „ascunderea faptelor esențiale” nu a avut loc, iar învinuirea publică în comiterea respectivelor fapte, fără o hotărâre judecătorească, încalcă prezumția nevinovăției”. Cobzac îl crede pe Traian Băsescu „un bun și sincer prieten al Republicii Moldova, de aceea consider că „este datoria noastră acum să-i acordăm sprijin moral președintelui și cetățeanului Băsescu”.
Tot în „Ziarul Naţional”, comentând întâlnirea de miercurea trecută a proaspătului preşedinte Igor Dodon cu liderul separatist de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, Nicolae Negru numeşte „întâlnire de vârf între două marionete” această întrevedere, iar calificarea pentru Igor Dodon este „cel ce îşi asumă rolul de cal troian al Rusiei în cetatea Chișinăului. „Întâlnirile sale cu Krasnoselski sunt ale unor marionete care diferă prin faptul că liderul de la Tiraspol se comportă mai demn, ca un „prezident” adevărat, în timp ce președintele Republicii Moldova se umilește, terfelindu-și funcția, dar și suveranitatea și independența ale căror garant ar trebui să fie”, este de părere Nicolae Negru. Vorbind demagogic despre „binele oamenilor”, continuă autorul, Krasnoselski nu cedează niciun milimetru din „independența” celor câtorva raioane ocupate de armata rusă. Igor Dodon, în schimb, ar fi gata, la părerea lui Negru, „să dea Republica Moldova pe mâna Moscovei în orice clipă”. Observaţia de final a autorului e că în mod similar și-au început carierele prezidențiale și Lucinschi, și Voronin, care au avut și ei iluzia soră cu naivitatea că Moscova va sacrifica Transnistria și își va retrage armata pentru bucuria de a-i vedea președinți ai Republicii Moldova. Oricum, acțiunile lui Dodon, energice și răsunătoare, nu contează decât simbolic, conchide editorialistul, ca zurgălăii de la sanie. „Rămâne să vedem încotro va mâna caii vizitiul care se numește, o știe toată lumea, „coordonator executiv”, îşi încheie editorialul Nicolae Negru.
„În genunchi şi cu capul plecat în faţa lui Krasnoselskii” este titlul unei corespondenţe pentru DW care tratează, sub semnătura lui Vitali Călugăreanu, acelaşi subiect al întrevederii de la Tighina dintre preşedintele moldovean şi „noul șef al grupării separatiste de la Tiraspol”, Vadim Krasnoselski. Înainte să-și dea acordul în privința întâlnirii, observă Călugăreanu, Krasnoselski i-a cerut lui Dodon să se determine încotro vrea să ducă Moldova și să se „clarifice ce fel de popor locuiește în dreapta Nistrului” – moldovenesc sau român, pentru că, susține liderul transnistrean, „în stânga Nistrului locuiește un popor legat de lumea slavă”, adică de Rusia. Tactica aleasă de Dodon I se pare a fi autorului de la DW cea a „umilinței”. El notează că Igor Dodon nu i-a răspuns direct la întrebări, dar a întreprins o serie de acțiuni prin care, se presupune, a vrut să-i arate lui Krasnoselski și Rusiei încotro vrea să ducă Moldova: a schimbat limba română cu cea „moldovenească” pe site-ul Președinției, a scos drapelul UE de pe frontispiciul Reședinței Prezidențiale, i-a anulat marți cetățenia moldovenească ex-președintelui României, Traian Băsescu.
Un titlu de pe deschide.md e „Ce a mai făcut Plahotniuc în Republica Moldova?”. Articolul sintetizează o analiză preluată de pe Știri pe Surse şi semnată de Cristian Hrituc. Autorul analizei crede că după ce Igor Dodon a câștigat președinția Moldovei, coaliția guvernamentală condusă de Vladimir Plahotniuc a trecut la securizarea propriilor poziții. A făcut-o prin două mișcări menite să îl lase pe Dodon fără nicio putere: numirea unui Procurorul General și lipsirea președintelui de control asupra serviciului secret (SIS-ul moldovenesc, omologul SRI-ului, a fost trecut sub control parlamentar). În acest moment, președintele moldovean a rămas aproape fără nicio pârghie, observă Cristian Hrituc.
Plahotniuc nu se sfiește și spune despre Dodon că are doar un rol de ceremonial. „Practic, cam acesta este adevărul”, crede autorul roman, pentru că Moldova e o republică parlamentară, iar după ce i-a fost luat SIS ul, Dodon nu mai are niciun asset în mână. Acum, Vlad Plahotniuc a trecut deja la consolidarea profilului său de conducător al statului, este o altă observaţie a autorului. Într-o scrisoare adresată lui Trump, Plahotniuc trasează și linia de politică externă: „Moldova vrea să fie o punte de legătură între Est şi Vest şi nu un câmp de luptă. În cazul în care Moldova se apropie de Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, suntem percepuţi greşit ca antiruşi, iar gesturile de prietenie faţă de Rusia sunt interpretate greşit, ca o renunţare la integrarea europeană”, citează autorul din scrisoarea pomenită mai sus. „Nu știm în ce măsură Republica Moldova poate fi o punte de legătură între coloșii lumii”, continua Cristian Hrituc, dar cererea moldovenilor este extrem de simplă și de corectă. Semnalul transmis însă de Plahotniuc în plan extern mai are și alte valențe, la părerea analistului, şi aceea ar fi că şeful PDM ar vrea să arate că el este cel cu care se poate negocia, și nu președintele pro-rus, iar el ar vrea relații bune cu vestul dar în parametrii descriși.
Petru Bogatu se ocupă pe blogul său de întâlnirea chiar la început de an dintre Anatol Șalaru, fostul ministru al apărării de la Chişinău, demis de Igor Dodon la cererea şefului de partid al lui Şalaru, Mihai Ghimpu, şi Traian Băsescu. Ce anunță transferul de imagine de la Băsescu către Șalaru? Părerea lui Bogatu e că Băsescu, probabil, urma să devină un fel de mecanic de locomotiva pentru garnitura noului mega-partid unionist, lui Şalaru revenindu-i misiunea de a fi lider-stegar. „Altfel spus, Traian Băsescu, simpatizat în Basarabia, trebuia să asigure coagularea electoratului unionist, destul de numeros, dar dezbinat și derutat, în jurul unui nou partid pe care l-ar fi condus împreună cu Anatol Șalaru. Cum însă Dodon, retrăgându-i cetățenia ex-președintelui României, a dat peste cap aceste planuri, s-au impus de urgență niște corecții”, comentează Bogatu. Așa fiind, fostul ministru al Apărării va urma să-și asume de unul singur și rolul stegarului, și cel al mecanicului de locomotivă. Iar pentru a-i crește forța de tracțiune, Traian Băsescu a fost ridicat la rangul de simbol viu care, înfipt în mentalul colectiv al electoratului unionist, va face ca preferințele lui să graviteze în jurul proiectului Șalaru. „Sunt semne că proiectul Șalaru-Băsescu nu se derulează doar pe cont propriu. Acesta pare să fie agreat și la București, și la Chișinău, și în Occident”, mai scrie Bogatu pe blogul său.
