Anul 2017 a început mult mai calm decât anii precedenți, cel puțin din punct de vedere politic. Totuși, acest an poate aduce lovitura de grație împotriva unei democrații și așa aproape asfixiate, de care mai putem să ne bucurăm în Republica Moldova.
Este vorba despre mult-discutatul (prin culise) subiect privind introducerea sistemului electoral mixt. Proiectul este deja pregătit, așteptând doar ziua în care va fi votat. Și chiar dacă va fi ambalat sub o formă extrem de ademenitoare și promovat asiduu de presa lui Plahotniuc, un astfel de sistem electoral va pune cruce total pe democrație în acest stat și ne va aduce tot mai aproape de modelul de conducere care predomină astăzi în statele ex-sovietice asiatice.
Sistemul mixt îi poate garanta lui Plahotniuc majoritatea
Un sistem uninominal poate fi bun. Sigur că e bine ca un deputat să reprezinte o anumită regiune. Să aibă responsabilități față de cei care l-au ales. Cetățenii să știe cu exactitate pe cine deleagă în Parlament. Argumentele în favoarea unui astfel de sistem sunt foarte, foarte multe. Și el este mult mai bun decât unul proporțional. Cu o singură capitală condiție: În țara în care se implementează un astfel de sistem să existe democrație.
Iar atunci când spun democrație, mă refer la stat de drept, instituții funcționale, supremația legii, drepturi egale.
Mă refer la un stat în care un cetățean nu-și va vinde votul pentru 100 de lei, 2 kg de cartofi, macaroane sau o vacă de lapte, din cauza sărăciei, mizeriei și dezinformării în care se află. La un stat în care orice fel de astfel de mită electorală s-ar pedepsi dur.
La o țară în care unor penali nu li s-ar permite să candideze în unul din cele mai importante orașe, acolo unde, din bani furați să corupă marea majoritate a cetățenilor.
E nevoie și de o libertate elementară a presei. Nu să avem un monopol total în mâna unui oligarh, care mai controlează și Parlamentul, Guvernul și toate instituțiile statului. Să avem o autoritate de reglementare audiovizuală care să sancționeze până la lipsire de licență dezmățul pe care îl avem astăzi și care s-a remarcat în toată plenitudinea sa în campania prezidențială recentă.
Să avem partide care să dispună de aceleași forțe, financiare, logistice, fizice, în timpul unei campanii electorale.
Cazul Shor, transpus în toată Moldova
Dar cu condițiile de care dispune Plahotniuc astăzi, plus o investiție de 20-30 de milioane de dolari, te poți face cu o majoritate parlamentară în cazul unui sistem mixt. Exemplul lui Shor, care a mers la Orhei practic cu cătușele pe mâini, învingând fără nicio problemă încă din primul tur, este cel mai grăitor în acest sens.
Apoi avem sistem uninominal în Găgăuzia. Acolo unde aleșii independenți deveneau peste noapte membri PD.
Plahotniuc știe foarte bine că în sistemul actual de vot, partidul său, cu toată mașinăria propagandistică, resursele financiare și administrative de care dispune, nu va putea niciodată, nici măcar în cea mai optimistă variantă pentru el, să adune mai mult de 15% din voturi. Mai ales că acum s-a instalat pe el președinte de partid și nu mai există locomotive care să adune voturi.
În schimb, să găsești 50 de oameni, să-i pregătești bine, să-i porți pe la trustul tău propagandistic, să le pui la dispoziție câteva sute de mii de dolari și să-i arunci în luptă ca independenți, „oameni curați”, este mult mai simplu.
Orice alt partid nu va avea nicio șansă în fața unei astfel de mașinării. Actualele partide extra-parlamentare de opoziție, lipsite aproape în totalitate de resurse financiare și logistice, nu vor avea nicio șansă într-un astfel de sistem.
Sistemul proporțional actual, chiar dacă și el este imperfect, poate aduce voturi dacă ai un lider bun și câțiva membri carismatici și pregătiți. Cazul Maia Sandu din prezidențiale este cel mai grăitor în acest sens. Dar să reușești să lupți în 50 de circumscripții, mai ales când rețeaua de structuri teritoriale este practic inexistentă, e o misiune imposibilă pentru PAS sau PPDA.
Afectat de această formulă va fi și PSRM-ul. Care e susținut profund ideologic și care la fel ca PCRM-ul altă dată adună voturi datorită afilierii de Rusia și a unui lider mai mult sau mai puțin carismatic pentru o anumită parte din electorat. Plus la toate, o mare parte din electoratul socialiștilor este format din cei mai săraci cetățeni, care pot fi ușor convertiți de niște nababi politici.
Opoziția trebuie să se consolideze
În aceste condiții, opoziția, indiferent că este ea de stânga sau de dreapta, ar trebui să înțeleagă că pericolul major în acest moment este anume schimbarea sistemului electoral.
Republica Moldova se poate transforma într-o dictatură absolută dacă se va face această schimbare, iar Plahotniuc va avea un control asupra Parlamentului chiar mai semnificativ decât astăzi.
Iar dacă vor cu adevărat să conteze în viitorul Parlament, nu doar să ajungă cu o prezență nesemnificativă, formațiunile de opoziție, în special cele de dreapta, ar trebui să depășească toată ura și frustrarea acumulată în campania prezidențială și să înțeleagă că Dodon, așa cum e el, poate să reprezinte un obstacol important în fața acestei schimbări. Pentru că îl dezavantajează și pe el și partidul pe care l-a condus oficial până mai ieri.
Dacă în schimb vor continua cu actuala retorică, una care nu face decât să-l marginalizeze și mai mult pe Dodon și să-l determine să meargă spre Plahotniuc, atunci cu toții vor avea de pierdut.
Concentrându-se pe Dodon și intrând în acest joc cu steagurile și butoanele de pe unele site-uri, opoziția extraparlamentară uită unde este adevărata problemă.
Și singurul obstacol în acest moment pentru Plahotniuc în a schimba sistemul de vot, poate fi, oricât de neplăcut le-ar părea unora, anume cel care ocupă funcția de președinte de stat. Dacă PSRM și PD se aliază aici, dacă Parlamentul și Președinția vor merge mână-n pentru schimbarea sistemului de vot, atunci modificarea se va face.
Alex Cozer