Iniţial, Judecătoria sectorului Buiucani îl achitase pe Ion Perju. Perju nu a mai ajuns să facă puşcărie, deoarece a reuşit să se ascundă, iar acum este dat în urmărire generală. 

Dosarul intentat pe numele fostului vice-comisar de Chişinău, Iacob Gumeniţă, pentru torturarea tinerilor în aprilie 2009, rămâne în birourile Judecătoriei sectorului Buiucani, în pofida faptului că procurorii au contestat cu mai bine de jumătate de an în urmă, decizia de achitare luată de către magistratul Sergiu Lazari. Decizia de achitare a lui Gumeniţă nu a fost cel puţin publicată pe site-ul instituţiei.

Alexandru Caraman, procurorul care a instrumentat dosarul, se arată nedumerit de iresponsabilitatea Judecătoriei Buiucani: „Noi am contestat decizia primei instanţe şi dosarul trebuia să fie expediat. Suntem nedumeriţi şi indignaţi de această atitudine. Este grav”.

Angajaţii Cancelariei, dar şi preşedintele Judecătoriei Buiucani, Dorin Dulghieru, spun că dosarul se află la judecătorul Sergiu Lazari şi nu îşi pot explica de ce nu a fost expediat până acum în Curtea de Apel Chişinău. Totodată, Dulghieru a promis că se va implica personal ca dosarul Gumeniţă să ajungă în Curtea de Apel. 

Magistratul Sergiu Lazari a refuzat să ofere explicaţii.

Dosarul intentat pe numele lui Iacob Gumeniţă a fost pus pe rol în vara lui 2010. Fostul poliţist era învinuit de depăşirea atribuţiilor de serviciu în timpul evenimentelor din aprilie 2009. Acesta a fost reţinut după ce au fost făcute publice imaginile filmate de pe clădirea Guvernului, în care se vede cum Gumeniţă loveşte cu picioarele tinerii protestatari.

În dosar figurează zece părţi vătămate. Una dintre ele este Damian Hâncu, care, în perioada respectivă, era student la o universitate din Franţa şi venise în Republica Moldova într-o scurtă vacanţă.

Tânărul Hâncu l-a recunoscut pe Gumeniţă ca persoana care l-a bătut cu picioarele. Procesul a fost amânat de mai multe ori. În aprilie 2016, Sergiu Lazari a pronunţat decizia de achitare a lui Gumeniţă.

Recent, Curtea de Apel Chişinău a menţinut decizia de achitare a foştilor şefi de la Direcţia ordine publică a Ministerului de Interne, Petru Corduneanu şi Dumitru Rusu, care au fost învinuiţi de maltratarea ex-deputatei Valentina Cuşnir.

În 2015, Curtea Supremă de Justiţie i-a achitat definitiv pe fostul ministru de Interne, Gheorghe Papuc, şi fostul comisar al municipiului Chişinău, Vladimir Botnari. 

Alte dosare în care poliţiştii au fost învinuiţi pentru tortura din aprilie 2009, se mai află încă pe rol în instanţele de judecată, învinuiţii fiind avansaţi în grad şi în funcţie. Astfel, fostul poliţist Igor Pîntea, învinuit de tortură în aprilie 2009, a fost numit recent şef al Penitenciarului nr.13 din Chişinău. 

Un alt complice de al său, Octavian Sîrbu, la fel, a fost angajat în sistemul penitenciar.

Dosarul se află pe rol în Judecătoria sectorului Centru din Chişinău şi este amânat de fiecare dată. 

Victimele torturii din aprilie 2009 l-au denunţat şi pe Ruslan Saakian, care ocupa atunci postul de şef al poliţiei criminale din Chişinău. Procurorii l-au scos însă pe acesta de sub urmărire penală. Colonelul Saakian ocupă acum funcţia de şef al Inspectoratului de poliţie al sectorului Ciocana din Chişinău. 

Nu a avut finalitate nici dosarul intentat în 2011, pe numele fostului vice-ministru de Interne, Valentin Zubic. În 2013, instanţa de judecată l-a scos pe Zubic de sub urmărire penală. Acum Zubic este administratorul unei firme de a lui Vladimir Plahotniuc.  

Printre numele poliţiştilor care au încălcat legea în aprilie 2009, mai figura şi colonelul Sergiu Cociorvă, care în 2010 a fost numit comisar şef al Capitalei, în pofida faptului că peste 500 de persoane au semnat o petiţie împotriva desemnării acestuia. 

Printre cei implicaţi în evenimentele din aprilie 2009, figurează şi actualul ministru de Interne, Alexandru Jizdan şi şeful Inspectoratului General de Poliţie, Alexandru Pânzari, ambii cunoscuţi drept oamenii oligarhului Vladimir Plahotniuc. În timpul protestelor din 2009, Jizdan era şef al Serviciilor Operative din cadrul Ministerului de Interne, iar Pânzari era adjunctul său. Pe lângă faptul că cei doi se aflau în fruntea uneia dintre cele mai importante direcţii din cadrul MAI, care trebuia să identifice la timp şi să reţină provocatorii, ulterior a ieşit la iveală implicarea lui Jizdan şi Pânzari în dosarul fabricat fraţilor Anatol şi Gheorghe Stepuleac.
 
Citeşte continuarea pe crimemoldova.com