Retragerea sportivă a lui Michael Phelps, impasul lui Roger Federer, retragerea anunțată pentru Usain Bolt și marea „curățenie” în rândul conducătorilor din sporturi majore (Blatter, Platini, Diack): 2016 a marcat finalul unei epoci pentru sportul mondial.
Înotătorul american Michael Phelps a părăsit scena pe 14 august, după o a 28-a medalie olimpică — a 23-a de aur—, cu un larg zâmbet pe chipul fericit de proaspăt tătic. „Eu nu pot fi mai fericit de atât”, a afirmat el. Foiletonul Phelps, autor al unei reveniri excepționale după o primă retragere cu patru ani înainte, a dat strălucire Jocurilor Olimpice, în ciuda incidentelor și imaginilor unor stadioane goale, la fel ca în cazul gimnastei americane Simone Biles sau al sprinterului jamaican Usain Bolt.
Acestea „au fost cele mai perfecte dintre Jocurile imperfecte”, a rezumat Comitetul Internațional Olimpic într-o formulă alambicată, prezentată în decembrie.
Bolt a reușit o nouă performanță cvadrianuală (100 m, 200 m, 4×100 m). Hegemonic de opt ani în proba de sprint, „fulgerul” a confirmat din mers că Mondialele de la Londra, din august anul viitor, vor constitui ultima sa competiție internațională.
Sprinterul jamaican, performanțele sale și aura sa vor lipsi, categoric, atletismului planetar, care se zbate într-o criză fără precedent, pe fondul dopajului și corupției.
Rapoartele Pound (noiembrie 2015) și McLaren (iulie și decembrie 2016) au scos la lumină un vas sistem de dopaj de stat în sportul rus, cu atletismul ca poartă de intrare.
„Deflagrația” a privat de la Jocurile Olimpice 110 sportivi ruși. Și l-a implicat pe fostul președinte al Federației Internaționale de Atletism (IAAF), Lamine Diack, acuzat că ar fi fost implicat într-un amplu scandal de corupție axat pe un principiu simplu: „dă-mi bani, iar eu mă voi face că nu știu de controalele tale pozitive”.
Inamovibilul președinte al IAAF din perioada 1999-2015, Diack a fost demis în aceeași manieră ca alți lideri ai sportului mondial, colegii săi de la FIFA, Sepp Blatter (1998-2015), și de la UEFA, Michel Platini (2007-2016), suspendați din toate activitățile legate de fotbal pentru șase, respectiv, patru ani.
Vastul scandal de corupție care a cangrenat fotbalul mondial, scos la lumină de descinderea poliției la Zurich în mai 2015, i-a fost fatal și lui Juan Angel Napout, vicepreședinte al FIFA și președinte al CONMEBOL.
„Eu știam când am fost ales, că organizația CONMEBOL se afla într-o stare murdară, dar ce am găsit mi-a depășit imaginația. Haos”, a sintetizat Alejandro Dominguez, succesorul său la cârma Confederației sud-americane de fotbal.
Pentru a completa tabloul, „Football Leaks”, ancheta fiscală care prezintă documente confidențiale, a izbucnit pe final de an, scoțând la lumină traseul banilor mulți din fotbal și presupusele practici de evaziune, în care sunt implicate vedete precum Cristiano Ronaldo.
În ciuda tuturor acestor lucruri, fotbalul și sportul au reușit totuși să producă câteva imagini frumoase. Un exemplu ar fi cea a miliardarului Ronaldo, accidentat și încurajându-și coechipierii portughezi în finala Campionatului European. Sau ședința de lovituri de la 11 m din finala Copei America, câștigată de Chile în dauna Argentinei și a lui Messi.
„Regele Leo” va reuși el să ofere un trofeu țării sale, după cel din 1993? Cupa Mondială din Rusia va reprezenta o ultimă ocazie…
Însă timpul care trece este inamicul sportivului. La 33 de ani, Roger Federer a luptat să câștige 17 titluri de Mare Șlem — un record—, înainte de a abandona. Confruntat cu o accidentare la un genunchi care l-a ținut departe de teren din luna iulie, el și-a pierdut în noiembrie locul printre cei mai buni zece jucători ai lumii, pe care îl frecventa de … 14 ani. Marele său rival din anii 2000, Rafael Nadal, supraviețuiește peste această limită simbolică.
La rândul său, Novak Djokovic a abandonat fotoliul de nr.1 mondial în favoarea lui Andy Murray, după 122 de săptămâni neîntrerupte începând cu data de 7 iulie 2014. Jucătorul sârb s-a separat de antrenorul său, Boris Becker, care îl consilia de trei sezoane și cu care a câștigat șase din cele 12 titluri de Mare Șlem. Finalul unei epoci, în adevăratul sens al cuvântului.
Nico Rosberg a adoptat o altă metodă: el a ales să părăsească padocurile de Formula 1 la o zi după primul său titlu de campion mondial. „Eu sunt în vârful muntelui, ascensiunea a fost foarte dură, deci simt că este momentul cel mai potrivit”, s-a justificat germanul, care a pilotat pentru team-ul Mercedes.
El s-a retras în plină glorie, la vârsta de 31 de ani. Pentru a evita efectele timpului care trece…