Rex Tillerson, actualul șef al gigantului petrolier Exxon, nu a fost mereu un prieten al Moscovei. Cel nominalizat de Donald Trump pentru postul de secretar de Stat acuza Rusia, acum opt ani, de nerespectarea statului de drept, scrie New York Times. Tillerson și-a schimbat însă tonul după ce și-a dat seama că doar așa putea intra în cercul apropiaților lui Vladimir Putin. Și odată cu schimbarea de ton au început să apară și contractele profitabile pentru Exxon.
Rusia „trebuie să își îmbunătățească funcționarea sistemului judiciar”, declara, în 2008, Rex Tillerson, în calitate de membru al Consiliului de Afaceri SUA-Rusia. „Nu există respect pentru pentru statul de drept în Rusia de azi”, adăuga el.
Însă pe măsură ce președintele Vladimir Putin și-a consolidat puterea și controlul asupra olgarhilor ruși, Rex Tillerson și-a dat seama că, în Rusia, cheia succesului în afaceri este relația personală cu liderul de la Kremlin și cu prietenul său, Igor Secin, șeful companiei petroliere de stat – Rosneft.
Așa că, treptat, Tillerson a renunțat la critici și acuzații, iar rezultatele au venit în 2011: un parteneriat de 500 de miliarde de dolari în vederea extragerii petrolului din platoul arctic și din Marea Neagră, plus un alt proiect energetic important în Siberia.
Însă după ce Rusia a anexat Crimeea, în 2014, SUA au adoptat o serie de sancțiuni contra Rusiei, sancțiuni care vizează și acordul cu Exxon. Afacerea poate merge mai departe doar dacă Washingtonul renunță la sancțiuni.
Iar șeful Exxon nu a făcut un secret din faptul că și-ar dori ca acestea să fie ridicate. „În ceea ce privește problema sancțiunilor, voi avea aceeași abordare ca prietenul meu, domnul Secin: este problema guvernului”, a declarat Rex Tillerson în iunie, la Sankt Petersburg.
Exxon, marele câștigător
În perioada 2010-2014, toate marile companii petroliere are lumii își doreau să facă afaceri cu Rusia și mai toate au primit câte o „felie”. Cea mai mare i-a revenit însă gigantului Exxon.
„Exxon a fost, fără îndoială, marele câștigător și cred că asta s-a întâmplat grație relațiilor personale”, spune Michael McFaul, ambasadorul SUA la Moscova între 2012 și 2014. În anii dinaintea crizei din Ucraina, doar trei persoane aveau acces nerestricționat la Kremlin: Henry Kissinger, Steven Seagal și Rex Tillerson.
Cum a reușit compania Exxon să rămână cuplată la rezervele de petrol ale Rusiei într-o perioadă în care SUA încercau să izoleze Moscova? În ce măsură interesele SUA au trecut în planul secund în relația dintre Exxon și Rusia?
Nominalizarea lui Tillerson trebuie supusă votului Senatului american, iar secretarul de Stat desemnat va trebui să răspundă acestor întrebări, notează New York Times.