Lumea pare sărită din ţâţâni după noile atentate teroriste de la Zürich, Berlin şi Ankara, vrând să ofere un final cu accente apocaliptice unui an mai degrabă nefericit pe plan mondial. Moldovenii ţin să sporească şi ei cantitatea de nesiguranţă şi depresie, trăindu-şi coşmarul unei cronice lipse de soluţii. Ai impresia că cei care se succed la putere în Republica Moldova au pus gând rău propriului popor, au decis să-l ducă dincolo de ultima limită a exasperării. După ce au furat miliarde şi au pus povara financiară pe umerii populaţiei, te-ai fi aşteptat să se oprească, să încerce să facă şi ceva bun. Ţi-ai găsit! Proastele năravuri nu au leac.

Grija cea mare a guvernanţilor de la Chişinău e să-i amnistieze pe hoţi. O iniţiativă legislativă care prevede legalizarea până în aprilie 2017 a averilor nedeclarate şi impozitarea lor cu doar 2% a fost votată în prima lectură, într-un timp record, fără dezbateri, fără consultarea opiniei publice şi a finanţatorilor externi ai Republicii Moldova. Nu s-a adus nicio justificare convingătoare pentru această încercare de albire a capitalurilor negre.

Partidele extraparlamentare şi societatea civilă din Moldova au făcut apel la puterea de la Chişinău să renunţe la legea amnistiei fiscale, iar câteva ONG-uri influente de la Bucureşti au cerut guvernului în exerciţiu şi celui ce va fi format să condiţioneze acordarea tranşelor de credit destinate Chişinăului de anularea scandaloasei legi iniţiate de regimul Plahotniuc. Reforma propusă de majoritatea parlamentară în frunte cu spicherul Andrian Candu, aşa cum observă specialiştii, în fapt subminează lupta anticorupţie. Deoarece instituţiile din acest domeniu – ANI, CNA, Procuratura Generală ş.a. – nu vor mai putea să-i tragă la răspundere pe cei care îşi vor legaliza proprietăţile ilicite în baza noii legi. Mai mult, amnistia fiscală care protejează casta hoţilor stimulează evaziunea fiscală şi-i descurajează pe agenţii economici oneşti, care se vor întreba pe bună dreptate: de ce să fii prost, de ce să-ţi plăteşti dările la stat, nu e mai bine să aştepţi o altă amnistie fiscală?...

O asemenea lege nu va crea venituri suplimentare la buget, ci va lăsa o gaură şi mai mare în visteria statului, va adânci inegalitatea socială, împărţind Moldova între o minoritate coruptă şi putred de bogată şi majoritatea covârşitoare a populaţiei care vă sărăci şi mai mult. Iniţiatorii amnistiei fiscale invocă nu ştiu ce practici occidentale în domeniu, când lucrurile stau exact pe dos: în ţările Uniunii Europene, e bine să amintim, din 2014 a intrat în vigoare o directivă privind confiscarea extinsă a averilor dobândite ilegal – măsură ce se adaugă lungilor ani de închisoare încasaţi de demnitarii condamnaţi pentru aceste delicte revoltătoare.

Nu e singura „operaţiune specială” care se desfăşoară în aceste zile la Chişinău, însă proiectul amnistiei fiscale captează atenţia tuturor, pentru că întrece în cinism şi neruşinare tot ce se putea inventa în materie de nesimţire politică în Moldova ultimilor 25 de ani. Autorii şi promotorii scandaloasei legi mizează pe un moment când se fac pregătiri pentru instalarea „preşedintelui ales” Dodon şi e în plină derulare un conflict în sânul Partidului Liberal care i-a retras sprijinul politic ministrului Apărării Anatol Şalaru.

Ne vom referi pe scurt şi la aceste derapaje politice. Igor Dodon, validat estimp de Curtea Constituţională, nu pierde timpul până la inaugurare şi bombardează poporul cu declaraţii scandaloase, în spiritul programului PSRM şi al scenariilor scrise la Moscova. Declaraţiile lui Dodon sunt atât de aberante, atât de străine de asigurările de după alegeri ale socialistului că va fi „preşedintele tuturor”, încât după ce presa a încercat să le explice, analizeze şi psihanalizeze (!) a ajuns la concluzia că delirul verbal al preşedintelui ales nu ar reprezenta decât o tentativă de a abate atenţia publică de la malversaţiunile regimului Plahotniuc.

Igor Dodon nu se mai gândeşte să lupte cu oligarhii, nu mai invocă recuperarea miliardului de dolari furat, ci se războieşte cu imaginarele trupe NATO, cu unioniştii, cu „românizarea” pe care Bucureştiul o promovează în Republica Moldova prin bursele acordate tinerilor şi, pe de altă parte, cere Rusiei să-şi intensifice politica de rusificare a moldovenilor. Dodon şi-a făcut o cauză personală din a-l „combate” pe Traian Băsescu, pe care ţine să-l deposedeze de a doua patrie, retrăgându-i cetăţenia moldovenească.

Reproşurilor că şi-a trădat promisiunile de a se bate cu „statul captiv”, Dodon le răspunde invariabil: vinovată e Opoziţia, care i-a contestat mandatul şi i-a îngăduit puterii să-şi facă mendrele, adoptând legile şi instalându-şi oamenii docili înaintea confirmării sale ca şef al statului. Igor Dodon, după cum vedem, şi-a găsit repede o scuză pentru inactivitatea sa de opozant al lui Plahotniuc, dar nu a oferit o explicaţie logică şi coerentă pentru aberaţiile sale post-electorale, pentru falsele teme ideologice şi geopolitice cu care zăpăceşte un popor jefuit şi umilit de propria clasă politică.

Scandalul intern de la liberali, după eşecul din alegerile prezidenţiale, când favoritul PL, care a marşat pe sloganul Unirii, a obţinut doar 1,8%, pare unul real, deconspiră o rivalitate surdă pentru fotoliul de preşedinte al partidului. Dar de vreme ce a picat într-un moment când politicienii continuă să fure ţara, iar Dodon îşi trâmbiţează obsesiile rusofile, este privit de mulţi ca o perdea de fum pusă la cale de cel căruia i se atribuie toate scenariile malefice din Moldova – „coordonatorul” guvernării.

Nicolae Timofti a respins cererea PL de a-l demite pe Şalaru, considerând-o inoportună şi insuficient argumentată –, aşa că de rebelul ministru al Apărării se va ocupa noul preşedinte ales Dodon. Este ceea ce liderul socialist şi-a dorit dintotdeauna, să pedepsească unionismul şi atlantismul clamat de liberali. Se vor bucura Mihai Ghimpu şi ortacii din PL ca tocmai Igor Dodon, „duşmanul românismului”, să le facă dreptate, să-i scape de camaradul care i-a trădat? Vom afla în următoarele zile.

Aşadar, avem urgenţe strigătoare la cer – sărăcia, miliardele furate, lipsa locurilor de muncă, depopularea, problemele din medicină şi educaţie etc. –, şi avem agende false impuse de politicieni. Şi dacă guvernarea nu-şi face datoria, ci exact contrariul – stimulează corupţia şi adânceşte sărăcia –, la sfârşit de an Opoziţia extraparlamentară a înaintat o listă de revendicări care se pot constitui într-un veritabil program de guvernare, cum ar fi, de exemplu, demonopolizarea economiei, oprirea schemelor frauduloase de procurare a energiei electrice, interzicerea firmelor offshore în domeniile strategice, colectarea de semnături pentru blocarea legii cu privire la punerea miliardului furat pe umerii populaţiei şi interzicerea amnistiei fiscale, desemnarea unui procuror cu adevărat independent, întâlniri lunare ale Opoziţiei şi societăţii civile cu partenerii de dezvoltare pentru examinarea reformelor puse în aplicare de actuala putere şi multe altele.

Regimul de la Chişinău nu are cum să agreeze agenda propusă de PAS şi PPDA, însă guvernanţii trebuie să ştie că cineva stă cu ochii pe ei. Şi, mai ales, trebuie să ştie cetăţenii că Moldova are o alternativă. Cum a existat o alternativă în alegerile prezidenţiale şi cum există şi pentru cele parlamentare. Să ştie că dezastrul poate fi oprit, că salvarea e în mâinile lor. Cu acest gând de încredere şi responsabilizare vă propun să trecem în noul an, 2017.