Cu toate cele negative caracteristice recentei campanii pentru președinție, a fost în ea și un lucru pozitiv. Și anume, pentru prima dată unii pretendenți la cel mai înalt post public au declarat deschis că sunt pentru reunirea românilor moldoveni din R. Moldova cu Patria-Mamă – România. Am ajuns, chiar dacă după un amar de timp, să nu ne mai temem a declara sus și tare că ne dorim cu tot dinadinsul realizarea cât mai curând a celui mai mare ideal național al nostru. Așadar, nu numai idealul reunirii, ci și acțiunile întru realizarea ei au depășit – cred că definitiv – etapa de ilegalitate, care ne-a fost impusă de străini.
Situația a fost, însă, mult deosebită de cea de la alegerea de către Parlament a actualului președinte al RM. Dacă Nicolae Timofti ar fi dat atunci de înțeles că susținea cât de puțin idealul reunirii, acea componență – în majoritatea ei antiromânească – a parlamentarilor, care l-a votat, nu ar fi făcut asta. Al patrulea președinte al RM – pentru prima dată de la un astfel de nivel – a recunoscut public că legitimitatea unionismului, e un merit al său. Și anume asta, cu siguranță, îi va înscrie de bine numele în istoria românilor. Ceea ce nu putem spune chiar și despre Mircea Snegur, nu că despre alți doi precedenți ai lui Nicolae Timofti în acest post sau, cu atât mai mult, despre succesorul său.
Clădirea și maturizarea forțelor cu adevărat unioniste, capabile să realizeze acest ideal măreț, e, așadar, misiunea istorică a tinerilor români moldoveni de la est de Prut. Evident, ca și a celor din Țară, eforturile tuturor urmând să devină un torent unit, suficient de influent și puternic. O vor putea face, numai dacă vor avea lideri autentici. Patrioți devotați fără rezerve cauzei. Dar și înțelepți pe măsură, pricepuți la cele ce vor urma să fie făcute, dar și CUM să fie realizate practic. Harnici și hotărâți de a nu ceda în fața greutăților, acestea devenind acum și mai mari.
Bineînțeles că guvernanții vor păstra și retorica proeuropeană. Ca Occidentul să le dea bani. Ceea ce au și reînceput a face. Zic că pentru reforme. În realitate, mai mult pentru a asigura aici acel soi de stabilitate, pe care și-o dorește Occidentul. Mai concret, pentru a permanentiza în această zonă starea geopolitică actuală. Și, pe această cale, pentru a împiedica revenirea noastră la matca românească. Doritorii unei atare „stabilități” ignoră absolut faptul că prin asta în RM se permanentizează sărăcia, hoția și distrugerea definitivă a ființei etnice a populației autohtone. Inclusiv prin continuarea transnistrizării a ceea ce a mai rămas din „excelentul” stat („poveste de succes”) – RM. Și, deci, prin asigurarea pe această cale a dominației aici a moldoveneștilor antiromâni, păstrați la putere cu voturile antiromânilor din regiunea nistreană.
Tinerele forțe unioniste, să sperăm, îi vor atrage de partea lor pe cât mai mulți dintre conaționalii noștri plecați în străinătăți. Dar aceste forțe au nevoie vitală de susținerea totală, întâi de toate, a celor de acasă. Și anume din partea unioniștilor cu adevărat, și de vârste diferite. Cei care fie că până acum au sprijinit, într-o măsură sau alta, și mai sprijină partidele unioniste de la noi, fie că sunt membri sau adepți ai Forului Democrat al Românilor din RM, susținători activi și consecvenți ai Sfatului Țării II. A face asta este categoric pentru toți acești unioniști o datorie sfântă. Ca și pentru tinerii plecați de acasă. (Dar, privind lucrurile în mod obiectiv, acesta e și interesul acelora dintre minoritari, care, deși sunt oameni de bună-credință, s-au lăsat în căutarea căilor de a scăpa de sărăcie și de altă mizerie – influențați totalmente de propaganda prorusă și antiromânească…)
Iar o altă mare datorie e munca permanentă de luminare a conaționalilor noștri, ca și a altora, care mai votează cu forțele proruse. (O fac nu numai fiind induși în eroare de propaganda rusească, comunistă, socialistă / dodonistă, ci – majoritatea – fiind nemulțumiți, și pe bună dreptate, de „progresele” obținute după proclamarea independenței RM.) Să-i ajutăm deci pe acești oameni, mai ales din satele noastre, să înțeleagă că re-Unirea e singura condiție care poate asigura spațiului dintre Prut și Nistru o dezvoltare economică normală, deci, și posibilități pentru oamenii lui de a-și asigura – prin munca proprie acasă – un trai decent.
Nicolae COJOCARU, dr. în filozofie,
Duesseldorf, Germania
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
