Ion Chişlea

Altfel spus, să fie legalizate averile acumulate pe parcursul celor 25 de ani de tranziţie, fără prea multe întrebări în ce priveşte provenienţa lor. Desigur, autorităţile dau asigurări că averile încropite din bani murdari, cum ar fi spălarea de bani, contrabandă, droguri, armament, furtul miliardului nu vor fi admise spre legalizare. Însă cine poate garanta acest lucru într-un stat în care justiţia se află la cheremul unui grup oligarhic. 

Dar să vedem cine cade sub incidenţa acestei aşa-numite liberalizări de capital, o noţiune destul de improprie pentru ceea ce vor să facă autorităţile. Este în mare parte capitalul acumulat ilegal, de regulă de către funcţionari. Ministrul Justiţiei, Vladimir Cebotari, chiar s-a arătat preocupat de faptul că funcţionarii nu pot să-şi depună corect declaraţiile pe venit şi avere. „Anul acesta, circa 70.000 de persoane sunt vizate de pachetul de integritate şi trebuie să depună declaraţii pe venit şi avere, care să fie corecte şi conforme situaţiei adevărate”, spune ministrul. Totodată, el se întreabă cum le vor depune aceştia dacă vor fi imediat persecutaţi pentru ce au acumulat? Soluţia este simplă, în opinia lui, dar şi a autorilor proiectului: legalizarea averilor. Şi este evident că, dacă sunt ascunse, acestea au fost cel mai probabil acumulate în mod ilegal. „Să nu se mai întâmple că avem funcţionari cu Porsche Cayenne de 11.000 de lei”, a ironizat acesta pe seama declaraţiei pe avere a unei judecătoare de la Curtea Supremă de Justiţie. Prin urmare, ministrul Justiţiei nu este preocupat de minciuna unui magistrat, ci de faptul că acesta nu poate să nu mintă pentru a ajunge în funcţie. Iar pentru aceasta există o simplă soluţie – legalizarea averilor provenite cel mai probabil din acte de corupţie.

Dacă revenim la întoarcerea paginii, sugerată de Roman Chircă, reiese că cele câteva zeci de mii de concetăţeni şmecheri, care au luat mită, au furat, au agonisit averi în mod necinstit, generând astfel sărăcirea perpetuă a altor câteva milioane de moldoveni, acum trebuie scutiţi de orice oprobriu.

Să recapitulăm deci. Acum 25 de ani, după ieşirea oficială din societatea egalitaristă, eram cu toţii egali în faţa unui viitor care se arăta luminos. Fiecare, în măsura calităţilor, inteligenţei şi hărniciei sale, urma să-şi ocupe în timp locul în noua societate. Pentru asta trebuia doar să munceşti, respectând regulile. Ştim cu toţii ce a urmat. Am avut o privatizare în masă, în urma căreia majoritatea covârşitoare a moldovenilor a pierdut activele pe care urmau să le obţină în urma unei împărţiri aparent corecte a avuţiei statului în favoarea unui grup de şmecheri care au administrat această privatizare. A urmat privatizarea pământului care a dus la formarea unei pături de latifundiari, exploatând, de regulă, ignoranţa locuitorilor de la sate. 

Apoi, mai multe runde de privatizare a proprietăţii publice, deseori la preţuri cu mult sub valoarea reală a activelor. Apoi, seria de atacuri raider, ce-i drept, aici cei care s-au îmbogăţit mai devreme au fost expropriaţi de alţii, ce s-au dumirit mai târziu cum se fac averi în R. Moldova. Şi totul a culminat cu jaful unui miliard de dolari din rezervele Băncii Naţionale. Şi toate aceste infracţiuni de proporţii s-au derulat cu aprobarea tacită dacă nu chiar prin concursul nemijlocit al unei bune părţi a factorilor de decizie de diferite nivele, care s-au îmbogăţit în această perioadă. 

Totodată, cealaltă parte a moldovenilor s-a cufundat tot mai adânc în sărăcie, iar o bună parte a apucat calea străinătăţii, goniţi de această stare. 

Şi acum ni se propune cu seninătate să întoarcem pagina, să închidem ochii la toate nedreptăţile comise pe parcursul acestor 25 de ani şi să acceptăm noua clasă de proprietari apărută ca atare din injustiţia crasă, care domină realitatea moldovenească de la independenţă încoace.