Marea Unire a fost posibilă pentru că dezmembrarea Imperiului Habsburgic a permis Unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat, iar Revoluţia bolşevică din Rusia i-a făcut pe basarabeni să ceară rapid Unirea cu România. O privire mai atentă arată însă că revoluţia comunistă a lui Lenin, extinsă în 1919 până la Budapesta, a ajutat şi din alte perspective unificarea României.
Politicieni de anvergură, reprezentanţii Bucureştiului au folosit situaţia şi au demonstrat Consiliului Suprem de la Paris că România este factorul de stabilitate în zonă şi că Europa are nevoie aici de un stat puternic în faţa ameninţării comuniste. Soldaţii români care au intrat în Budapesta la 4 august 1919 au făcut pentru Unire la fel de mult ca şi cei care trecuseră Carpaţii în august 1916.
Prăbușirea imperiilor multinaționale a dus la apariția a noi state indepedente. În Austro-Ungaria, naţiunile oprimate şi-au cerut dreptul la existenţă politică, iar în Rusia a izbucnit o revoluţie pentru drepturi civile care a devenit în câteva luni una radicală, bolşevică.
În ziua de 16 octombrie 1918, împăratul Carol I al Austriei anunţa printr-un „Manifest către popoarele mele credincioase” transformarea imperiului într-o federaţie de şase state: Austria, Ungaria, Cehia, Iugoslavia, Polonia și Ucraina. Era însă prea târziu.
Ardelenii resping federalizarea Ungariei
Ungaria le propunea liderilor Consiliului Naţional Român din Transilvania un sistem administrativ asemănător cantoanelor elveţiene. Însă românii refuză şi încep pregătirile pentru Adunarea Naţională de la Alba Iulia. Dar nici garanţiile Antantei din 1916, nici Proclamaţia de Unire de la 1 Decembrie 1918 nu au fost suficiente pentru recunoaşterea României Mari.
Admonestat la Paris pentru pacea separată cu Germania din martie 1918, premierul Brătianu s-a confruntat chiar cu riscul de a pierde Transilvania la masa tratativelor. România fusese exclusă din comisia care desena noile graniţe ale Europei.
August 1919 | Soldaţi români la Budapesta
În acord cu regele Ferdinand, Ionel Brătianu joacă atunci, din nou, marea carte a Armatei. Trupele României se opriseră pe Mureş ca să le permită ardelenilor să hotărască Unirea cu Vechiul regat în deplină libertate. Dar în ianuarie 1919, când încep negocierile la Paris, armata română continua să înainteze spre vest. Pus în faţa faptului împlinit, Consiliul Inter-aliat a acceptat la 26 februarie 1919 o linie de-a lungul căii ferate Satu Mare-Oradea-Arad.
În momentul în care, în martie 1919, la Budapesta se instalează guvernul bolşevic al lui Bela Kun, Ionel Brătianu foloseşte argumentul suprem: numai armata română este capabilă să apere Europa de extinderea sovieticilor. Convinşi, marii învingători de la Paris dau undă verde intervenţiei, după care vor desena graniţa româno-maghiară asa cum este astazi.
„Armatei Române i se dă ordin să treacă la acţiune, luptele dintre trupele române şi trupele guvernului sovietic de la Budapesta au fost mult mai dure decât vorbim noi astăzi, cel puţin la începutul confruntărilor. Şi în cele din urmă, din considerente strategice Armata Română va ocupa Budapesta şi în felul acesta revoluţia bolşevică este înfrântă”, a spus istoricul Alin Ciupală.
Unirea cea Mare a ferit Basarabia de bolşevism
Şi în privinţa Unirii cu Basarabia proclamate în martie 1918, siguranța oferită de armata română şi de regimul politic din Regatul României au fost argumente decisive. Dacă nu ar fi fost revoluţia bolşevică, liderii basarabeni ar fi înclinat spre independenţă, nu neapărat spre Unire.
„Ostaşi bolşevizaţi erau atinşi de această molimă a anarhiei, au provocat probleme cumplite populaţiei civile din Basarabia şi într-un fel şi acest factor a impulsionat-o adoptarea unor decizii importante care trebuiau să salvgardeze Basarabia, populaţia acesteia, de toate pericolele care pândeau din partea partidului bolşevicilor lui Lenin”, a spus profesorul de istorie Ion Varta.
„Pentru că exista pericolul tăierii comunicaţiilor, şi a aprovizionării cu muniţie şi alimente şi erau puse în pericol depozitele Armatei Române, Guvernul român a trimis trupe române în Basarabia. Spre jumătatea lunii ianuarie, trupele române au intrat în Basarabia”, a adăugat istoricul Dorin Dobrincu,
O astfel de desfăşurare a evenimentelor părea de neconceput la izbucnirea războiului, în anul 1914. O Rusie puternică nu ar fi acceptat alipirea Basarabiei şi Bucovinei la România.
„Spunea un om politic român, P.P Carp că România a avut atâta noroc atunci încât nici nu avea nevoie de oameni politici. Pe bună dreptate a avut noroc pentru o Rusie care nu ar fi fost afectată de Revoluţie, ar fi discutat altfel cu aliaţii. România mare nu ar fi fost posibilă în graniţele în care s-a realizat”, a spus profesorul de istorie Ion Bulei.
Unirea cea Mare, recunoscută complet în 1920
În vara lui 1920 are loc la Paris Conferinţa de Pace și puterile europene recunosc frontierele lărgite ale României. Regatul României începe să se consolideze – prin reforma agrară şi electorală şi în 1923 prin modernizarea Constituţiei. Singurul vecin care nu a recunoscut România Mare a fost URSS. Primul tratat politic cu Moscova a fost semnat după cel de-Al Doilea Război Mondial când România era ocupată de trupele sovietice şi pierduse din nou Basarabia.