Ştiţi, acum nici biciul nu pişcă, căci am căpătat un reflex condiţionat. Privim acum cu sarcasm bucăţica de carne de pe băţul dresorului :) Şi ştiţi de ce? Pentru că îi numărăm zilele.

Închipuiţi-vă că suntem elefanţii sau leii prigoniţi în ţarc. Închipuiţi-vă că fiecare dintre noi ştie cum arată şi cum este la gust libertatea.
***
Am interacţionat zilele acestea cu adevăraţi iubitori de libertate. Ei au văzut orizonturi noi de dezvoltare. Ei au văzut cât de simplu este: să visezi, să îţi doreşti, să îndrăzneşti!

Republica Moldova are hotare convenţionale ... doar în imaginaţia noastră.

Ţara ta poate fi oriunde, unde tu te trezeşti cu soarele rumen şi adormi odată cu fericirea care te dă jos de pe picioare.
***
În ţara noastră s-au cocoţat sus nişte degradaţi, cu nişte scremete neandertalianice.

Nu a mai rămas mult, dragi prieteni.

Adevărul este simplu.