Pentru mulţi analişti liberali, victoria lui Donald Trump la alegerile prezidenţiale din SUA era ceva de neconceput – până când s-a întâmplat.
Însă Fabio Mattioli, cercetător la Centrul pentru Studii Europene şi Mediteraneene de la Universitatea din New York, susţine, într-un editorial publicat pe site-ul The Independent, că el nu a fost nici surprins, nici şocat. „M-am simţit de parcă aş mai fi văzut o dată asta”, a notat comentatorul politic.
Trump a obţinut cele mai multe voturi în zonele „ruginite” ale Americii, cu oraşe cândva prospere care nu au reuşit să se adapteze ca să îşi păstreze standardele. Sunt locuri unde există fabrici abandonate, clădiri goale şi până şi secţii de poliţie în paragină, precum cele din Detroit.
Însă deşi revelaţia o avem odată ce a ajuns pe pământ american, „Trumpismul” (după cum numeşte autorul acest fenomen) s-a născut în Europa de Est. În ultimul deceniu, cetăţenii nemulţumiţi au oferit puterea unor lideri autoritari precum Viktor Orban în Ungaria, Andrzej Duda în Polonia, Nikola Gruevski în Macedonia şi Aleksandar Vucic în Serbia.
Încă din anii ’90, măsurile de austeritate au afectat clasa muncitoare şi clasa de mijloc de jos. Iar Trumpismul est-european, un amestec de protecţionism economic şi Darwinism social, s-a dovedit a fi o alternativă atractivă la economiile liberale, în special pentru cei care vedeau un viitor sumbru în faţă.
Să luăm ca exemplu Ungaria. Acolo, premierul Orban a respins propunerile FMI, a taxat băncile şi corporaţiile străine şi a protejat cetăţenii care luaseră credite în franci elveţieni, în timp ce a tăiat cheltuielile pentru cele mai vulnerabile grupuri sociale. În 2015, PIB-ul Ungariei a crescut la 2,9%, aproape dublu faţă de media statelor din zona euro, de 1,7%.
Acum că Europa de Est a „exportat” Trumpismul tocmai peste Ocean, UE ar trebui să fie în alertă pentru a găsi soluţia ca acest fenomen să nu cuprindă întreg blocul comunitar şi să-l împartă în economii închise, conduse de lideri puternici şi non-liberali.
Unde greşeşte UE
Pieţele, investiţiile şi ajutoarele europene, paradoxal, fac posibilă şi chiar susţin puterea pe care o au Orban, Kaczynski sau alţi lideri autoritari din Europa de Est.
Fondurile europene au fost cruciale pentru premierul macedonean Gruevski, care le-a redirecţionat către propriul lui cerc apropiat de oligarhi.
În 2014, 77% din exporturile Ungariei erau destinate pentru ţări UE, în timp ce investiţiile străine de 171 de miliarde de euro din Polonia proveneau din state europene.
Aproape tot sectorul bancar din Europa de Est este deţinut de bănci din Vest. Spre deosebire de Marea Britanie, a cărei economie este conectată la multiple surse financiare, Europa de Est depinde de banii UE.
UE, forţată să se reformeze
Asta nu înseamnă că UE va îmbrăţişa non-liberalismul, însă emergenţa unui model alternativ de economie şi organizare politică reprezintă atât o oportunitate, cât şi o ameninţare.
La fel cum socialismul a forţat capitalismul european să inventeze bunăstarea socială, Trumpismul ar putea împinge elitele europene să regândească decenii de privatizări neverificate şi reforme ale pieţelor libere care, din anii ’90, au alimentat economia din Portugalia, Grecia, Spania şi Irlanda cu bani obţinuţi prin tăierea salariilor din Germania.
Singura modalitate de a evita Trumpismul este propunerea unei alternative credibile la neoliberalism, al cărui model este din ce în ce mai nesatisfăcător.
Dacă ce urmează pentru economiile îndatorate din Europa de Est este devastarea socială pe care am văzut-o în Grecia, atunci nu încape îndoială că Trumpismul va acapara UE, conchide autorul.