După victoria lui Trump in SUA, să ne aşteptăm la ceva similar în Franţa?

by Genko Genko
Distribuiti mai departe...

După şocurile cauzate de Brexit şi triumful lui Donald Trump, multă lume din Franţa se întreabă dacă ţara lor va furniza următoarea surpriză electorală.

Marine Le Pen, şefa Frontului Naţional, partid de extremă dreapta din Franţa, a trimis o avalanşă de mesaje pe Twitter, de la felicitări pentru Donald Trump, înainte chiar ca rezultatele finale să fie anunţate, până la atacarea rivalilor ei politici francezi.

„Putem să realizăm ceea ce anterior era imposibil; dacă oamenii vor cu adevărat, atunci se poate” – aşa a sunat unul dintre avertismentele lui Le Pen la adresa establishmentului politic din Franţa. Acesta ar putea fi următoarea victimă la urne, după şocurile Brexit şi Trump.

Mulţi se întreabă, de altfel, în Franţa, după referendumul care a decis ieşirea britanicilor din UE şi după câştigarea prezidenţialelor americane de către Donald Trump, dacă nu cumva ţara lor este la rând pentru următoarea surpriză electorală: prezidenţialele din Franţa au loc peste cinci luni, iar popularitatea în sondaje a doamnei Le Pen este mai mult decât solidă.

Nu doar ea, ci şi alţi lideri politici francezi, de la incendiarul stângist Jean-Luc Melenchon, la centristul fost preşedinte Nicolas Sarkozy, încearcă să-şi adapteze mesajul la rezultatul alegerilor americane.

„Este interesant de urmărit modul în care politicienii francezi se folosesc de victoria lui Donald Trump ca argument pentru propriile direcţii politice”, a spus analistul Bruno Cautres, de la centrul de cercetare politică Science Po din Paris.

Lecţii pentru Franţa?
Victoria lui Trump i-a luat prin surprindere pe mulţi lideri europeni, care l-au felicitat cu jumătate de gură pe candidatul republican, după care s-au grăbit să vorbească despre condiţiile în care sunt dispuşi să coopereze cu acesta.

„Aceste alegeri americane generează o perioadă de incertitudine”, a declarat preşedintele Franţei, Francois Hollande, care a trimis ulterior o scrisoare în care spune că abia aşteaptă să demareze discuţii pe teme-cheie cu un om pe care anterior l-a descris drept insuportabil.

Nepopularul Hollande nu a avut nicio problemă să facă o paralelă între atmosfera electorală din SUA şi cea din Franţa. „Francezii trebuie să afle că fenomenul Trump s-ar putea repeta mâine în Franţa cu extrema dreaptă”, a scris Hollande în cartea sa revelatoare publicată luna trecută „Un preşedinte nu ar trebui să spună asta”.

Marine Le Pen vede desigur lucrurile altfel: „Alegerea lui Donald Trump este o veste bună pentru ţara noastră”, a afirmat ea la o conferinţă de presă miercuri, adăugând că speră că printre consecinţele votului american se vor număra abandonarea acordului comercial transatlantic şi îmbunătăţirea relaţiilor cu Rusia.

Să ne amintim de 2002
Întrucâtva, actualul scenariu de pe scena politică franceză ne aminteşte de 2002, când tatăl actualei lidere a Frontului Naţional, Jean-Marie Le Pen, s-a clasat al doilea în primul tur al alegerilor prezidenţiale. Şi atunci şi acum, ingredientele erau similare: nemulţumirea alegatorilor şi respingerea largă a actualului status quo.

Seniorul Le Pen a pierdut însă clar în al doilea tur de scrutin. În ceea ce a fost considerat un referendum împotriva extremismului, votanţi de stânga şi de dreapta s-au pronunţat masiv în favoarea preşedintelui în exerciţiu Jacques Chirac. Astăzi însă, afirmaţiile fiicei lui Le Pen sunt mult mai moderate iar poziţia anti-imigraţie şi anti-europeană a Frontului este susţinută de o mare parte a electoratului extrem de frustrat.

Şi alţi candidaţi la preşedinţia Franţei exploatează această nemulţumire faţă de UE. Candidatul Partidului Socialist, Arnaud Montebourg, fost ministru al Economiei, pledează cu ardoare pentru o industrie „Made în France” şi cere restructurarea UE, pe care o aseamănă unei „companii eşuate”.

Radicalul de stânga Melenchon are o poziţie anti-UE şi mai virulentă şi luptă împotriva „globalizării neoliberale”. Senatorul de Vermont Bernie Sanders, care a pierdut preliminarele democratice în faţa lui Hillary Clinton, „ar fi câştigat” împotriva lui Trump, susţine Melenchon, care a fost comparat cu democratul american.

În fine, mai este Emmanuel Macron, un alt fost ministru al Economiei, care se bucură de statutul său de semi-outsider, chiar dacă nici măcar nu şi-a anunţat încă candidatura.

O primă testare a „efectului Trump”
Primii afectaţi de efectul Trump vor fi probabil reprezentanţii partidului de centru-dreapta din Franţa, care organizează preliminarele sale luna aceasta. Unul din candidaţi este Sarkozy, care nu conduce în sondaje, dar se bazează pe o revenire a la Trump şi atrage atenţia că sondajele nu sunt literă de lege.

La fel ca şi Brexit, victoria lui Trump „exprimă o dorinţă de schimbare”, a declarat Sarkozy, susţinător al democratei Clinton, chiar daca retorica fostului preşedinte francez în chestiunile imigraţiei şi Islamului a alunecat tot mai mult la dreapta în ultimul timp.

Dar analistul Cautres crede ca îi va fi greu lui Sarkozy să vândă imaginea de reprezentant al schimbării, având în vedere că este un insider în politica franceză şi este criticat pentru reformele eşuate din perioada administraţiei sale.

Liderul în sondaje al taberei conservatoare Alain Juppe trage însă concluzii diferite după votul din SUA, chiar dacă este văzut în cea mai mare parte drept un candidat al establishmentului.

La un miting electoral recent, fostul premier a admis existenţa a „două Franţe”, a câştigătorilor şi a pierzătorilor, dar mesajele sale au fost unele de moderaţie si reconciliere. „Spun ‘nu’ diviziunilor şi demagogiei care polarizează populaţia Franţei”, a clamat Juppe în faţa suporterilor săi la Bordeaux, într-o trimitere nu prea indirectă la Trump.

Analistul politic al centrului Science Po Etienne Schweisguth crede însă că succesul lui Trump trebuie pus într-un context mai larg. „Victoria lui Trump corespunde largii respingerii în Vest a globalizării şi a consecinţelor acesteia”, consideră Schweisguth. „Am văzut acest lucru în SUA şi îl vedem şi în Franţa cu Marine Le Pen”.

Analistul Cautres crede însă că asemănările dintre electoratul american şi cel francez sunt doar parţiale. Este clar că numeroşi francezi vor cu disperare schimbarea şi sunt foarte dezamăgiţi de sistemul democratic, dar el nu crede că aceste tendinţe vor determina câştigarea alegerilor de către doamna Le Pen. Conservatorii vor sprijini orice candidat care va câştiga primul tur şi vor respinge o alianţă cu extrema dreaptă.

Incertitudine privind Frontul Naţional
„O victorie pentru Le Pen pare exclusă la alegerile prezidenţiale”, e de acord şi Schweisguth. „O mare parte din electorat nici nu concepe măcar să voteze cu ea.”

Dar pe străzile capitalei Paris, unde stânga este de regulă preferată, lumea nu este atât de sigură. „Sunt aici oameni cu aceleaşi concepţii precum cei care l-au votat pe Trump în America şi care acum se văd confirmaţi în opţiunea lor”, a spus profesoară pensionată Maryse Pinheiro. „Ei nu vor ezita să voteze pentru Frontul Naţional”.

Un alt locuitor al Parisului, Remy Hourcade, respinge însă posibilitatea unei preşedinţii Le Pen. „Oamenii se tem de asta, dar eu nu sunt de acord. Eu sunt de regulă foarte optimist.” Dar Hourcade îşi recunoaşte propriile limitări: „Nu mă aşteptam la Brexit, dar avem Brexit, nu credeam că va câştiga Trump, dar s-a întâmplat”.


Distribuiti mai departe...

CITIȚI ȘI...