A pune o felie de şuncă, una de caşcaval şi o frunză de salată între două felii de pâine pare un gest absolut normal în prezent, dar lucrurile n-au fost aşa încă din zorii istoriei. Mai exact, a trebuit să ajungem în anul 1762 pentru ca sandwich-ul să fie inventat.

Istoria gustării începe în comuna Sandwich, din districtul Kent, aflat în sud-estul Angliei. În 1762, John Montague este al patrulea Conte de Sandwich. Acesta are aptitudini administrative exemplare, dar este un politician corupt şi împătimit al jocurilor de noroc.

Pentru că e greu să iei o pauză de la masa de joc pentru a te aşeza la masa unde iei cina, e lesne de înţeles că vei vrea ca slujitorii să-ţi aducă mâncarea acolo unde ai nevoie de ea. Într-un moment de inspiraţie, John Montague, a cerut să-i fie aduse carnea şi caşcavalul între două felii de pâine, astfel că putea să mănânce cu o mână, în timp ce îşi folosea cealaltă mână pentru a-şi continua jocul.

Sandvişul a devenit sandwich (am folosit pe parcursul textului varianta neadaptată a cuvântului pentru a arăta legătura gustării cu locul de origine) într-o sesiune de joc prelungită a Conteului, acesta stând la masă nu mai puţin de 24 de ore. Atunci, gustarea sa a fost supranumită sandwich, iar restul e istorie. O istorie cu rezultate destul de gustoase, ce-i drept.