Nu e prima dată când coordonatorul, omul din umbră al puterii de la Chişinău, Vladimir Plahotniuc, schimbă agenda politică. La fel a procedat şi atunci când Curtea Constituţională scotea decizia considerată foarte discutabilă, dacă nu de-a dreptul dubioasă, de a schimba modalitatea de alegere a preşedintelui. Prin acea manevră, oligarhul încerca să smulgă iniţiativa din mâinile Platformei DA, care adunase peste 400 000 de mii de semnături pentru un referendum privind alegerea preşedintelui de către popor. A făcut-o, întrucât nu putea admite să piardă. O revendicare, o reformă, o schimbare a Constituţiei, orice, nu poate „emana” decât de la el, „patronul Moldovei”, în niciun caz de la adversari. Şi astfel i-a transformat peste noapte pe toţi oponenţii săi politici în concurenţi electorali, îndepărtând spectrul unei revolte populare. Declanşarea campaniei electorale şi apariţia a tot felul de candidaţi, dintre care majoritatea formau o adunătură de veleitari, impostori, măscărici şi penali, avea menirea să trivializeze această idee – preşedintele ales de popor – şi să pună această hoardă de nechemaţi pe acelaşi taler cu liderii opoziţiei antioligarhice, care îşi anunţaseră intenţia de a candida pentru a scoate R. Moldova din captivitate.

Şi acum, Plahotniuc, prin retragerea lui Lupu din competiţia electorală, încearcă să redeseneze câmpul de bătălie după bunul său plac. Adică, să nu mai avem, clar, de o parte, regimul mafiot şi, de cealaltă parte, opoziţia antisistem, antioligarhică, miza alegerilor să nu mai fie lupta anticorupţie, esenţială pentru salvarea ţării, ci să ne întoarcem la vechile aliniamente cu „proeuropeni” şi „proruşi”, cum a fost valabil ultima dată la alegerile din 2014, pe care actuala putere reuşea să le câştige, speculând fobiile electoratului şi diviziunile geopolitice.

Noua schimbare de agendă, dictată de Plahotniuc, are ca punct nodal ideea: Dodon, vectorul pro-Rusia, e marele pericol. Îndemnul de a vota candidatul proeuropean mai bine plasat este o mişcare tactică a oligarhului cu care acesta punctează şi pentru adepţii integrării europene, cărora, aparent, le întinde mâna, dar îl favorizează şi pe adversarul prorus, Igor Dodon. Maia Sandu a şi declarat că oferta lui Plahotniuc este un „dar otrăvit”, care îl ajută pe Dodon, revitalizându-l. La rândul său, Dodon a vorbit despre o perfidă înţelegere a lui Plahotniuc cu americanii ca să o susţină pe Maia Sandu, de aceea, el, Dodon, rămâne singurul luptător adevărat cu statul captiv. Cel mai vajnic luptător, nu încape îndoială!

Declanşând acest ping-pong de suspiciuni şi acuzaţii aruncate de cele două tabere, Plahotniuc se situează din nou la mijloc, ca un arbitru: dacă câştigă proeuropenii, el va spune că i-a ajutat, dacă înving proruşii, va declara că a fost mereu cu Rusia, pentru că, aşa spuneau şi adversarii săi din Opoziţia antisistem, face jocul Rusiei. Şi chiar îl face. L-a făcut întotdeauna.

Schimbarea de agendă a lui Plahotniuc mai are şi efectul unei replici la adresa inamicului său inconturnabil, Andrei Năstase, care a renunţat să candideze, anunţându-şi sprijinul pentru Maia Sandu, spre a nu risipi voturile electoratului protestatar. Plahotniuc, din culcuşul puterii şi al omnipotenţei sale, îi arată liderului Platformei DA că poate face la fel: „Vezi, nu e nicio problemă să-mi retrag omul din competiţie, dacă interesul naţional o cere!”.

R. Moldova trăieşte schizofrenic după agenda pe care ne-o ticluieşte omul din umbră. E timpul să-i stricăm jocurile. La 30 octombrie votăm schimbarea, să scoatem Moldova din mâzga oligarhiei!

Vasile Gârneţ