Sursele relatează că în perioada 2010-2013, chiar înainte de revolta împotriva prietenului Rusiei Viktor Ianukovici, aproximativ 3 miliarde de dolari au fost furate de la Ukrtransgaz. O parte din acea schemă a fost oferirea prietenilor săi oligarhi rate mai mici decât cele de pe piaţă pentru gaz natural prin subvenţionarea producţiei. Dacă nu erai un aliat politic sau nu împărţeai pâinea cu oligarhii, atunci plăteai mai mult pentru gaz decât concurenţii tăi. Acesta este doar un exemplu care dovedeşte cum oligarhii bogaţi şi clasa politică, părţi aproape interschimbabile, manipulează pieţele lor de acasă.

Poroşenko a renunţat la predarea Ukrtransgazului deoarece a fost prins deschizând uşa unui act de corupţie similar şi nu a dorit ca guvernul său să arate ca cel din Ucraina de până la venirea sa. Dar, dacă e să credem sondajelor, mulţi se tem că Ucraina nouă seamănă izbitor de mult cu cea veche.

Percepţia corupţiei este mai gravă decât în Rusia, potrivit Transparency International. Rata publică de aprobare a lui Poroşenko, după câştigarea alegerilor prezidenţiale cu 55% de voturi în 2014, acum este de 6,4%, potrivit sondajelor. Dacă astăzi ar avea loc alegeri prezidenţiale, fostul premier şi liderul opoziţiei Iulia Timoşenko ar conduce în primul tur.

Blocul politic al lui Poroşenko, cunoscut ca „Solidaritate”, ar obţine doar 9% din voturi la alegerile parlamentare, dacă acestea ar avea loc astăzi. Partidul de opoziţiei al Iuliei Timoşenko „Batkivşcina” (n.r. Patria), ar fi pe primul loc cu suport dublu din partea alegătorilor.

„Kyiv Post”, o publicaţie independentă de limba engleză care a susţinut revoluţia EuroMaidan din 2014 împotriva preşedintelui prorus Viktor Ianukovici, este îngrijorată. O serie de investigaţii efectuate recent arată îngrijorările publicaţiei privind incapacitatea Ucrainei de a scăpa de „nepotism şi cleptocraţie”, după cum spune publicaţia, trei ani mai târziu.

Ianukovici şi Poroşenko au o reflecţie simetrică, ca într-o oglindă, a unuia faţă de celălalt. Igor Luţenko, un activist din EuroMaidan şi membru al partidului din opoziţie, spunea pentru „Kyiv Post” pe 7 octombrie: „Diferenţa este că Poroşenko este mai sensibil la cerinţele şi suportul Occidentului. Dar în celelalte aspecte, ei se aseamănă”.

Corupţia subminează securitatea Ucrainei, iar securitatea este necesară pentru investitori, înainte ca ei să-şi pună la lucru banii. Deocamdată, o mulţime de bani vin de la BERD şi FMI.

„Nu prea sunt interesat de Ucraina”, spune Arent Thijsen de la T&E Inmaxxa, manager din Amsterdam. „Războiul civil, corupţia şi relaţia deranjantă cu Rusia o omoară”.

Ucraina nouă: Totuşi cursa va fi câştigată încet şi sigur?

Semne de îmbunătăţire sunt, însă doar pe la margini şi nu sunt foarte impresionante.

Ucraina este a 130-a ţară din cele 168 clasate de Indicele de Percepţie a Corupţiei al Transparency International în 2015. În ceea de priveşte corupţia, aici situaţia e mai gravă decât în Rusia (119). Dintre ţările din fosta Uniune Sovietică, doar în Tadjikistan (136) şi în Uzbekistan (153) lucrurile stau mai prost. Pe 26 septembrie, pe pagina principală a Transparency International era publicată o imagine a protestatarilor din Ucraina. Unul dintre ei purta masca lui Petro Poroşenko.

Sub conducerea lui Ianukovici, Ucraina era clasată pe poziţia 144 din 177 de ţări. Ea a ajuns de la al 33-lea cel mai corupt stat la cel de-al 38-lea din lume.

„Pe timpul regimului Ianukovici, nu erau efectuate investigaţii anticorupţie şi oficialii corupţi nu erau pedepsiţi”, spune directorul executiv al Transparency International din Ucraina, Iaroslav Iurcişin. „Guvernul a creat un regim corupt în ţară şi singur se comportă ca un corupt, folosind instrumente anticorupţie doar împotriva oponenţilor politici”.

Bogăţiile şi activele productive ale Ucrainei sunt divizate între oligarhii care îl susţin pe Poroşenko şi cei care nu îl susţin. Unii spun că Poroşenko seamănă cu ceilalţi preşedinţi în măsura în care cei care nu îl susţin sunt cercetaţi penal, şi de regulă, afacerile lor devin victime ale unor preluări.

„Este clar că oponenţii din sfera politică sau din business sunt urmăriţi penal în această ţară”, spune Seghei Vlasenko, un membru al Parlamentului ucrainean din partidul de opoziţie „Batkivşcina”. „Metoda funcţionează foarte simplu aici: concurenţii sunt preveniţi să nu participe la licitaţii; ei sunt presaţi cu ajutorul serviciului fiscal de stat, băncile se închid. O luptă constantă se desfăşoară între politicieni. Dosare penale au fost fabricare pe numele câtorva dintre ei şi ei au fost forţaţi să plece din ţară”.

Un oligarh ucrainean, care a captat recent atenţia internaţională, a fost miliardarul Ihor Kolomoiski. Kolomoiski este un hibrid dintre un om de afaceri bogat şi un politician. A fost aliatul lui Poroşenko şi a susţinut financiar miliţiile private şi soldaţii armatei ucrainene în lupta împotriva separatiştilor din Ucraina de Est.

Dar lui Kolomoiski nu i-a plăcut o regulă în privinţa petrolului şi a gazului, care îi prejudicia afacerea şi a început să acţioneze necinstit: multe surse declară că trimitea forţele de securitate private să preia controlul asupra unei companii petroliere de stat de la Kiev. Kolomoiski a menţionat că forţele au fost trimise pentru a-l opri pe Poroşenko să preia controlul asupra Ukrnafta, în care oligarhul deţinea o cotă de 42%.
 

Viktor Pinciuk este coproprietarul companiei Krivorojstal, cel mai mare combinat siderurgic a cărui privatizare, care a avut loc cu ani în urmă, a fost considerată ca ilegală, sub o administraţie guvernamentală neprielnică pentru el. Acum, el îl susţine pe Poroşenko şi reprezintă un exemplu de reţea complicată între guvern şi elita mediului de afaceri ucrainean. (Foto de SERGHEI SUPINSKI/AFP/Getty Images).
 
Ultimele două luni au trecut sub semnul enigmatic al unor noutăţi despre maşini care explodează la Kiev, fiind omorâţi reporteri de investigaţie, inclusiv faimosul Pavel Şeremet, care a supravieţuit în urma persecuţiei în Belarusul lui Aleksandr Lukaşenko şi era prieten cu Boris Nemţov, politicianul din opoziţia rusă, omorât în afara Pieţii Roşii pe 27 februarie 2015.

Aleksandr Onişcenko, un lider parlamentar şi un om de afaceri bogat, şi-a văzut recent activele sale legate de sfera petrolului şi gazului sechestrate de organele de aplicare a legii, care ar fi fost trimise de prietenii oligarhi ai lui Poroşenko.

De asemenea, poliţiştii au sechestrat 10 apartamente, 9 case, 10 terenuri, 39 de conturi bancare şi 11 maşini, toate fiind ale lui Onişcenko şi ale partenerilor săi, cu o valoare totală de 315 milioane de hrivne (12.2 milioane de dolari).

„Când guvernul a văzut că am susţinut câteva figuri politice pe care ei nu le plac, la început am primit o avertizare. Apoi au arestat 10 persoane din anturajul meu, inclusiv avocaţii mei”, a spus Onişcenko. El a fugit din ţară în vara anului curent pentru a scăpa de urmărirea penală, despre care spune că este aranjată împotriva lui. „Serios, ceea ce avem noi aici este opusul statului de drept din Ucraina”, a spus acesta, repetând ceea ce a scris viceprocurorul general Vitali Kasko în scrisoarea sa de demisie din februarie.

Uniunea Europeană, tovarăşul demn de încredere al lui Poroşenko, dacă nu chiar unicul mediator în lupta care se desfăşoară cu separatiştii ruşi, va cheltui peste 16 milioane de euro în următorul an în ultimul său efort de a lupta împotriva corupţiei printre oficiali.

În majoritatea statelor din fosta Uniune Sovietică, luptele şi rivalităţile politice dintre bogătaşi face complicată deosebirea dintre băieţii buni şi cei răi. Există o conexiune strânsă între oligarhii care deţin terenuri şi afaceri mari şi politicieni. Cineva i-a numit chiar fraţi siamezi.

Ucraina s-a aflat într-o criză permanentă de la căderea Uniunii Sovietice şi obţinerea independenţei acum 25 de ani. De atunci, ţara a fost devalizată de 24 de premieri. Într-un sondaj neoficial al 12 manageri de fonduri de la Des Moines la Londra, Volodimir Groisman nu este mai bun decât Arseni Iaţeniuk, favoritul Washingtonului, care a preluat Ucraina după înlăturarea lui Ianukovici în februarie 2014.

Groisman a spus săptămâna trecută că este sigur că în trei ani în Ucraina situaţia va deveni mai bună decât astăzi. Această prezicere este mai bună decât cea făcută de Iaţeniuk când acesta a preluat conducerea ţării. Iaţeniuk a spus că va fi cel mai rău premier din istoria Ucrainei, din cauza austerităţii pe care el a avut-o pe oferta din economie.

Parlamentul Ucrainei a încercat să combată fiecare sistem al cărei parte este. Acestea includ crearea Biroului Naţional Anticorupţie; adoptarea legislaţiei anticorupţie; finanţarea statului pentru campanii politice proiectate pentru contracararea oligarhilor; precum şi reformarea domeniului de achiziţii publice, transformându-l în unul deschis şi transparent.

Unii argumentează că progresul din Ucraina sub acest aspect a fost împiedicat de războiul care se desfăşoară cu separatiştii susţinuţi de Rusia în estul ţării, dar şi de pierderea Crimeii. O mare parte a activităţii industriale ucrainene se află pe arii care astăzi arată ca nişte zone de război.

„Războiul nu este o cauză serioasă pentru a nu lupta cu corupţia”, spune Iurcişin de la Transparency.
 

Dmitro Firtaş, unul dintre cel mai influenţi oligarhi din Ucraina, participă la un proces de judecată pe 30 aprilie, 2015, la Viena, unde trăieşte în exil. Activiştii ucraineni susţin că guvernul rus îi dă bani să agite situaţia la Kiev. (Foto de SAMUEL KUBANI/AFP/Getty Images)
 
Pentru cei din tabăra anti-Rusia, oligarhii cu bani ruseşti sau oligarhi cu relaţii cercuri strânse din jurul lui Vladimir Putin cauzează ravagii lui Poroşenko. Prin urmare, ameninţarea rusă este de vină pentru rata scăzută de popularitate a lui Poroşenko.

Totuşi, majoritatea celor mai importanţi oligarhi din Ucraina, de la Poroşenko la prietenul lui Donald Trump, Victor Pinciuk şi Kolomoiski, s-au aflat ferm în tabăra proguvern de când Rusia a preluat Crimeea.

Alţii, precum un alt miliardar FORBES, magnatul oţelului Rinat Ahmetov, a fost iniţial ambivalent în privinţa protestelor anti-Poroşenko din Donbas, iar mai târziu a ajutat oraşe ca Mariupol, aproape de Marea Azov, să se stabilizeze, când a devenit clar că Rusia utiliza nemulţumirea locală pentru crearea unei mişcări separatiste împotriva Kievului îndreptat spre Vest.

Un alt oligarh prorus, Vadim Novinski, continuă să promoveze Biserica Ortodoxă Rusă şi Moscova. Dmitro Firtaş, un alt oligarh dependent de capitalul rusesc, cândva puternic, a fost arestat la Viena în 2014 pe baza unui ordin din Statele Unite pentru mituire în India. Imperiul lui – dependent în mare parte de arbitrajul de gaz natural, a fost suspendat de reformele de pe piaţa energetică ale lui Poroşenko. Activul lui principal este deţinerea parţială în proprietate a postului INTER, cea mai mare televiziune din Ucraina.

„Există dovezi că oligarhii susţin destabilizarea guvernării ucrainene, dar acesta este un efort al unei minorităţi distincte a intereselor măreţe de afaceri”, a spus Adrian Karatniki, fostul preşedinte al Freedom House care furnizează propria consultanţă guvernamentală la New York.

Un raport recent al Freedom House a plasat corupţia ca fiind una dintre cele mai mari probleme din Ucraina cu care se confruntă creditorii occidentali. De asemenea, acesta este cel mai mare obstacol în bătălia pentru a deveni următoarea Polonie.

În decembrie trecut, vicepreşedintele Joseph Biden a denunţat progresul lent privind limitarea „căsătoriei” dintre oamenii de afaceri superbogaţi şi politicieni.

„Dacă oamenii se resemnează la exploatare şi corupţie, temându-se să nu piardă acel puţin pe care ei l-ar fi lăsat, aceasta ar fi semnul rău al morţii pentru democraţia ucraineană”, le-a spus Biden. „Nu a fost suficient realizat”.
 

Vicepreşedintele Joe Biden îi strânge mâna preşedintelui Ucrainei Petro Poroşenko la o întâlnire bilaterală în timpul Summitului pe Securitatea Nucleară 2016 din Washington D.C., martie, 31, 2016. Cei doi s-au întâlnit de mai multe ori. Anul trecut, în decembrie, Biden a vorbit în Parlamentul ucrainean, practic implorându-i să lucreze mai cu spor asupra eradicării corupţiei. (Foto de JIM WATSON/AFP/Getty Images)

FMI-ul a aprobat recent un alt împrumut de un miliard de dolari pentru Ucraina, ceea ce înseamnă că contribuabilii din Statele Unite au învestit în viitorul Ucrainei.

Până Ucraina nu va lua măsuri sistemice pentru a lupta cu corupţia, pentru a micşora puterile oligarhilor corupţi, pentru a scăpa de judecători, procurori şi înalţi funcţionari din poliţie care sunt coruptibili, autodistrugerea va continua să urmărească această ţară.
 
Cu Europa şi SUA în rol de tutore, Ucraina ar putea deveni un punct de aprindere a relaţiilor şi aşa tensionate cu Rusia. Acest lucru se poate întâmpla mai ales dacă Ucraina eşuează în lupta sa de decenii cu cleptomania.

Poroşenko, de asemenea, ca şi toţi liderii ucraineni, face parte din elita de afaceri care a dobândit tone de active după căderea Uniunii Sovietice.

Unul dintre motivele pentru care privatizarea pe scară largă este atât de dificilă în Ucraina este şi faptul că activele de stat sunt adesea necesare pentru a acoperi pierderile şi ineficienţa din sectorul privat.

În cazul în care companii precum Naftogaz sunt privatizate sau în cazul în care guvernanţa corporativă este echilibrată, cele mai multe dintre afacerile private ineficiente pot intra in faliment. Acestea nu vor mai avea preţuri subvenţionate la energie şi la alte tarife pentru întreprinderile lor.

Acesta este astăzi punctul crucial în problemele Ucrainei.

„Lupta împotriva corupţiei în Ucraina nu se petrece cu o forţă copleşitoare. Există o mulţime de interese de afaceri care avantajează autorităţile ucrainene, inclusiv pe Poroşenko”, spune Aleksaşenko.

Ucraina, probabil, se mişcă în direcţia corectă, dar într-un ritm glacial, care ar putea fi insuficientă pentru a salva economia sa de la topire.

„Flagelul corupţiei rămâne a fi adânc înrădăcinat. Situaţia de rent-seeking rămâne a fi o problemă. De asemenea şi corupţia din sistemul judiciar, poliţie, până la instanţele de judecată”, spune Karatniki. Corupţia este mai endemică decât comunismul. Doar 10 procente din cetăţenii adulţi erau membru înveteraţi ai Partidului Comuniştilor, zice el.

Dar un procentaj mai înalt de funcţionari guvernamentali, oficiali şi simpli cetăţeni au fost şi încă sunt parte a sistemului corupt, care s-a dezvoltat sub acel regim. Colapsul Uniunii Sovietice a avut un impact asupra Ucrainei în aceeaşi măsură în care acesta a influenţat Rusia, cu o formă de capitalism banditesc, care a deturnat companii şi a furat terenuri. Asta a avut loc nu atât de demult.

„Dezrădăcinarea totală a corupţiei va dura decade”, declară Karatniki.

Varianta în engleză o puteţi citi AICI.