Vreme îndelungată la televiziunile cu acoperire naţională apar unele şi aceleaşi mutre înăcrite, pline de trufie pre nume gurăi, buhăieşi, cî-călini şi alţi caloşi ai mafiei, care bat înverşunat, în „ţochii fugari şi interlopi”. Conform Dicţionarului limbii române moderne, fugar înseamnă „a forţa, a alunga să plece în altă parte”, iar noţiunea de interlop se referă la persoana care „are o reputaţie rea, desfăşoară activităţi nelegale”. În ce măsură aceste afirmaţii pâclişite se referă la „fraţii” (uneori „verişorii”) Ţopa?

Bănuiesc că gurării şi compania lor n-au citit materialul meu „Răspunsul unui moralist de paie”, publicat în Jurnal de Chişinău din 8 octombrie 2013 şi nici „Precizări necesare”, făcute de Viorel Ţopa în Literatura şi Arta din 3 martie 2016. Hai, totuşi, ţipălăilor, să analizăm faptele, produse acum 16 ani, cu documente la mână.

Aşadar, Viorel şi Victor Ţopa nu-s nici fraţi şi nici verişori. Primul, feciorul meu, s-a născut la Chişinău, a absolvit Şcoala Medie nr. 1 „Gheorghe Asachi” şi o prestigioasă instituţie de învăţământ superior din Moscova, specializându-se în economie şi finanţe. Al doilea, Victor, e originar din satul codrean Şendreni, aviator de elită, fost director comercial al companiei „Air-Moldova”, ministru al Transporturilor şi Comunicaţiilor, care a atras investitori germani şi a aşternut primele trasee aeriene între Chişinău şi Frankfurt.

În 1999 feciorul meu, Viorel Ţopa, a fost ales preşedinte al "Băncii de Economii" şi, după cum afirmă Mihail Manole, pe atunci ministru al Finanţelor şi preşedinte al Consiliului acestei bănci, mai apoi ambasador în SUA, „Banca era practic falită, activa doar filiala nr. 1 Chişinău şi echipa condusă de Viorel Ţopa a salvat-o”. Feciorul a luat banca în primire pe când safeurile ei erau goale şi a transmis-o în 2001 cu un profit de peste 200 mln lei, bani grei pe atunci. Auditul internaţional, realizat de „Price Water House Coopers”, a dat BEM o înaltă apreciere.

Dar întrucât Viorel n-a admis ca "Banca de Economii" să devină „o vacă de muls” a Partidului Comunist, Voronin l-a demis, şi-a pus aici omul său adus de la Bender, pe Grigore Gacichevici. În postura de preşedinte acesta a golit Banca poporului tocmai de 1 miliard 200 milioane de lei şi peste ani s-a pomenit arestat. Preşedinte al Consiliului de administrare era mâna dreaptă a lui Voronin – Ivan Petrovici Calin.

Iar până la el, în 2001, pentru a astupa gura lui Viorel, prim-ministrul Tarlev a asmuţat Curtea de Conturi şi Procuratura Generală împotriva lui, învinuindu-l de „tranzacţii dubioase” cu compania moldo-germană „Air-Moldova”. Şi întrucât justiţia nu era încă capturată definitiv de mafia comunistă, apăru Ordonanţa de NEurmărire penală din 16 octombrie 2001, semnată de Valeriu Caşu, şef-adjunct al Secţiei investiţii financiar-economice a Procuraturii Generale, care trase concluzia definitivă: „Prejudicii băncii prin această tranzacţie nu s-au cauzat şi nici nu putea fi, deoarece creditele acordate agenţilor economici menţionaţi rămân performante şi continuă să aducă venituri „Băncii de Economii”, iar termenul de rambursare n-a expirat. Ele au rămas asigurate cu alt gen de gaj, printre care nave aeriene, imobile ş.a. Mai mult, raportul Auditului Internaţional petrecut de „Price Water House Coopers” a constatat că conducerea financiară a băncii precum şi producerea de cheltuieli pentru publicitate a fost foarte eficientă”. Reţineţi, canalii, foarte eficientă!

Decizia Procuraturii Generale era definitivă şi irevocabilă. Timp de zece ani nimeni nu şi-a amintit de această tranzacţie, precum şi de această ordonanţă.

Dar cum numai Viorel a apărut într-o emisiune la Jurnal TV, cu un grup de proprietari jăcmăniţi de Plahotniuc-Ulici, a doua zi se pomeni cu dosar penal la demersul lui Gacichevici.

Pentru a „ne înfricoşa” întreaga familie, la celălalt fecior al meu, Virgil, pe la ora patru de noapte au dat năvală în apartament câţiva nătărăi mascaţi „să facă percheziţie”. Fetiţele (una în clasa a doua, alta de 3 anişori), văzând „hoţi cu ciorapi pe faţă”, răcneau speriate. Nălucile de noapte au borfăit prin dulapuri şi sub perne, ce au căutat a rămas o taină. Astfel, la o diferenţă de zece ani, pe unul şi acelaşi fapt, Viorel s-a trezit cu un nou dosar penal. Căci, prin osârdia procurorului corupt Adrian Popenco, ordonanţa definitivă şi irevocabilă din 16 octombrie 2001 dispăruse magic din arhivele Procuraturii Generale, Băncii Naţionale şi chiar din dosarele "Băncii de Economii". Deşi o persoană, conform justiţiei internaţionale, nu poate fi urmărită penal de două ori pentru unul şi acelaşi fapt, „judecătoarea” Natalia Simciuc de la Judecătoria Buiucani, în baza dosarului fabricat, i-a aplicat feciorului meu 8 ani de închisoare. Ea nici n-a găsit de cuviinţă să-l audieze la proces pe martorul principal, semnatarul ordonanţei, procurorul Valentin Caşu, ţinut pe coridor, pentru că aşa prevedea scenariul scris la "Nobil Club". Astfel a apărut „primul fugar”.

După pronunţarea verdictului, când braconierul Zubco, participant la vânătoarea masivă şi crima din Pădurea Domnească, părăsise fotoliul de procuror general, s-a găsit totuşi originalul Ordonanţei din 16 octombrie 2001.

Procurorul General adjunct Eugen Rusu i-a comunicat avocatului Andrei Năstase la 3 martie 2013 (nr. 24-87/10-379): „Conform Ordonanţei din 16.10.2001, clauzele stipulate în p.4.2 din contractele de gaj menţionate nu contravin legislaţiei în vigoare, inclusiv actelor normative ale Băncii Naţionale a Moldovei, iar retragerea la 20.08.2001 a depozitelor gajate cu aprobarea preşedintelui băncii a fost una legală.

În consecinţă, pe baza acestor constatări, în conformitate cu art. 5 pct. 2 şi art. 93 ale Codului de Procedură Penală, la 16 octombrie 2001 s-a dispus a refuza în pornirea procesului penal pe materialele referitoare la activitatea „Băncii de Economii” SA din lipsa în acţiunile persoanelor cu funcţii de răspundere, inclusiv a preşedintelui „Băncii de Economii”, a elementelor constitutive ale infracţiunii, iar despre decizia adoptată au fost informate persoanele şi instituţiile interesate. Ordonanţa de refuz în pornirea procesului penal din 16.10.2001 a rămas definitivă şi irevocabilă prin necontestare.”

Văzând atâta porcărie, un grup de personalităţi marcante – academicienii Gheorghe Ghidirim, Boris Găină, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, preşedintele Uniunii Scriitorilor Arcadie Suceveanu, ex-ministrul Culturii Mihail Gh. Cibotaru, generalul-diplomat Tudor Botnaru, scriitorul Iurie Colesnic, vicepreşedintele Asociaţiei „Parlamentul-90” Ion Palii, naistul Vasile Iovu, avocatul Boris Druţă ş.a., la 17 iulie 2012 au adresat preşedintelui Republicii Moldova un demers cu rugămintea „să intervină în dezmăţul juridic organizat împotriva familiei scriitorului Tudor Ţopa”.

Dar cum a procedat garantul Constituţiei, cunoscut în popor ca „raţă mută”? Cu contribuţia lui „majistra” Natalia Simciuc a fost avansată de la Judecătoria Buiucani la Curtea de Apel Chişinău, iar Plahotniuc deveni „cavaler” al „Ordinului Republicii”.

Acum despre celălalt „fugar”, despre aviatorul Victor Ţopa, aflat cu soţia şi 5 copii în Germania, protejat de justiţia europeană. În baza unui dosar cusut cu aţă albă, aceeaşi Judecătorie Buiucani i-a dat 10 ani de detenţie fără ca judecătorul să fi văzut dosarul, în lipsa „inculpatului” şi a avocatului acestuia. Îi întreb pe buhăieşi, gurăi şi michiduşi, în care trib din Africa s-a mai procedat cândva la fel?

Şi la aeroportul Chişinău „vojdiul” Voronin şi-a pus „gacicheviciul” său şi, precum era de aşteptat, acesta a ajuns la închisoare.

Iar Victor Ţopa, în această împrejurare n-a putut nici să-şi conducă răposata mamă pe ultimul drum la cimitirul din Şendreni.

În prezent o mizerie de cî-călin, plătit de mafie, îi vânează familia la Frankfurt cu camera de luat vederi, făcându-i „capital politic” Partidului Democrat. El descoperise că „fugarul” luase masa într-o cafenea a unui proprietar rus, deci Victor Ţopa „e mâna Moscovei la protestele din Chişinău”.

Şi încă o învinuire tot atât de neghioabă: Victor Ţopa s-a întâlnit la Frankfurt cu avocatul său Andrei Năstase. Ei şi ce? Contravine legii? Cu atât mai mult, deoarece dosarele respective sunt la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) şi astfel de întâlniri sunt obligatorii.

Le mai adresez lui Mihăieş şi Gurău o întrebare. De ce, nătărăilor, nu explicaţi publicului decizia CEDO, prin care Guvernul Moldovei a fost impus să plătească investitorilor germani tocmai 7 mln de dolari?! Din vina cui şi pentru ce? Şi în posesia cui se află azi Aeroportul Chişinău? Nu vă convine? Cât puteţi să mai trâmbiţaţi că „păsările zboară cu picioarele în sus”?

Şi încă ceva. Se vehiculează că Viorel Ţopa ar fi prejudiciat "Banca de Economii" cu 400 mii de dolari. Dar mă întreb, de ce timp de zece ani nici Gacichevici (BEM), nici Drăguţanu (Banca Naţională) n-au reţinut presupusa datorie, doar Viorel deţinea la BEM 18% din acţiuni, sumă care acoperea presupusul prejudiciu de mai multe ori. De ce Temida naţională, atât de vigilentă, a lăsat ca aceste 18% de acţiuni să fie mânate în off-shore, de cine şi în buzunarul cui? Prea multe nu se leagă aici, n-au finalitate. Cine şi cui în realitate a rămas dator? – iată cum se pune problema.

Afaceristul Platon, reţinut recent la Kiev, afirmă că „cele 18,5% de acţiuni furate de Plahotniuc de la Ţopa le-am cumpărat de la Plahotniuc şi tot el m-a impus să le vând lui Shor”. Cum interpretaţi această dezvăluire, d-lor Gurău şi Mihăieş?

La un protest masiv din Piaţa Marii Adunări Naţionale „marele patriot” Mihai Ghimpu, pentru a înăbuşi revolta populară, scoase şase furgoane şi zeci de automobile, urlând din răsputeri la microfon: „Ţochii împart protestatarilor bani cu sacul!”. Şi aceasta în timp ce eu nu aveam mijloace să-mi aduc din Germania răposata soţie pentru a fi înhumată la baştină. A ars (spre atenţia nătărăului de cî-călin) în crematoriul din Frankfurt. Aceasta rămâne pe conştiinţa ticălosului M. Ghimpu. Să nu creadă el că Cel de Sus o să-i treacă cu vedere „isprava”.

Iată aşa, moraliştilor de buzunar, au apărut „fugarii Ţopa”. În categoria fugarilor puteţi să-i includeţi pe Sergiu Sagaidac şi Mihail Gofman pentru dezvăluirile făcute, tot milionul de populaţie prădată şi sărăcită, izgonită din ţară. Adesea vorbiţi la ecrane despre „oamenii din umbră ai protestatarilor”. Dar poate povestiţi ceva şi despre „oamenii din faţă”, înfipţi tortoşei în fotoliile din Parlament şi Guvern, care au adus ţara la sapă de lemn!

S-au adeverit cuvintele avocatului Andrei Năstase expuse în materialul „Adevăratul stăpân al RM este sistemul mafiot judecătoresc” (Jurnal de Chişinău din 1 iunie 2012). Cu un aşa sistem, pe care Gurău şi Mihăieş îl apără cu atâta râvnă, ţara s-a transformat într-o imensă pârloagă, atât economică şi morală, cât şi demografică. Vorba fostei deputate Nadejda Brânzan: „În viitor n-au să aibă cine înmormânta bătrânii din satele noastre pângărite”.

Lăsaţi „fugarii” Ţopa să-şi caute dreptatea la CEDO. Voi, ticăloşilor, tălmăciţi „prostimii” (adică protestatarilor) cum au ajuns cele trei bănci falimentare în averea lui Ilan Shor şi unde-i miliardul furat din rezerva Băncii Naţionale? Nu vă prefaceţi că gura nu vă pute a hoit.

Întrucât lui Plahotniuc juristul Andrei Năstase îi stă ca un os în gât, mercenarii angajaţi ai mafiei îi hărţuiesc şi îi atacă mişeleşte mama. Ticăloşenie nemaivăzută! Voi, pretinşi comentatori şi politicieni, trageţi-vă de păr, scuipaţi-vă, dar nu atingeţi mamele. Mama este icoana sfântă, ea întruchipează Patria şi sufletul neamului. Numai nişte cretini depravaţi pot arunca în ea cu zoi.

Ţin să-i întreb pe buhăieşii şi gurărăii de la Publika TV: voi aveţi mame? Ce le veţi spune copiilor când, împreună cu adevăratul vostru interlop, veţi fi aruncaţi la lada cu gunoi?

Demnitatea nu se vinde, dacă o ai prin moştenire şi nu o pui gaj mafiei. Colegul meu de Parlament, regretatul primar al municipiului Chişinău Nicolae Costin spunea: „Am pornit moara, dar nu curge făină”. Cum să curgă dacă în moara neamului au dat năvală guzganii?! Şi tot el zicea: „Nu poţi construi o ţară liberă cu robi încătuşaţi”. Cu adevărat, cuvinte sfinte!

Tudor Ţopa, scriitor, publicist

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.