Construirea șoselelor și liniilor de cale ferată este considerată un indicator al progresului. Infrastructurile de transport le permit cetățenilor o mai mare mobilitate, dar contribuie la reducerea speciilor de animale sălbatice din zonele respective, semnalează El Mundo.
Cotidianul spaniol prezintă în acest sens un studiu publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), realizat de cercetătorii spanioli de la Muzeul Național de Științe Naturale (MNCN-CSIC).
„Pe de o parte, mai multe animale sunt strivite de mașini, dar sunt și animale care evită apropierea de șosea. Pe de altă parte, se poate întâmpla ca mediul să se degradeze și animalele să nu mai stea în zonă sau să se producă un efect de barieră, adică animalele să nu mai treacă de cealaltă parte a șoselei, ceea ce, pe termen lung, poate conduce la izolare și la pierderea diversității genetice”, spune Aurora Torres, cercetător în cadrul MNCN și autor principal al studiului.
Măsurând infrastructurile, „am ajuns la concluzia că sunt peste tot. În Europa, jumătate din teritoriul neurbanizat este la mai puțin de 1,5 kilometri distanță de cea mai apropiată infrastructură de transport”, semnalează Aurora Torres, într-o convorbire telefonică.
În cadrul acestui studiu s-a realizat o hartă europeană privind impactul infrastructurilor de transport, dar cele mai detaliate date se referă la Spania, care ocupă una dintre cele mai bune poziții în contextul european.
Spania ocupă locul 29 printre cele 36 de țări incluse pe lista privind distanțele medii față de cea mai apropiată infrastructură de transport. Cea mai gravă situație pentru animalele sălbatice, potrivit acestui criteriu, se înregistrează în Belgia, Luxemburg și Olanda (țări aflate în fruntea listei), iar cele mai favorabile situații sunt în Islanda, Norvegia și Estonia.
Zonele îndepărtate sunt foarte importante pentru conservarea speciilor sălbatice. În cazul mamiferelor, pe 97,9% din teritoriul spaniol există efecte notabile ale infrastructurilor, iar în cazul păsărilor, aria de influență este de 55%, a precizat Torres.
Situația ar urma să se agraveze pentru că, potrivit estimărilor, peste 15 ani planeta noastră va avea mai mulți kilometri de șosea asfaltată decât kilometrii care ne despart de Marte.
Potrivit calculelor, infrastructurile de transport ar urma să reducă populația de păsări cu 22%, iar pe cea de mamifere, cu 47%.
Studiul a pornit de la teza de doctorat a Aurorei Torres. „Primul capitol era axat pe dropie. Am evaluat impactul pe care construirea autostrăzii Radial 2 (R2) l-a avut asupra populației de dropii, profitând de faptul că dispuneam de date anterioare”, spune cercetătoarea.
De aceea, s-a putut analiza răspândirea dropiei „înainte, în timpul și după construirea autostrăzii Radial 2″. Analiza a cuprins perioada 1997-2009 și, din punct de vedere geografic, a inclus Comunitatea Madrid și o parte din provincia Guadalajara, în apropiere de două zone protejate.
Populația de dropii se redusese mult din diverse motive, printre care vânătoarea. De când s-a interzis vânătoarea de dropii, în anii 80, populația lor s-a refăcut treptat, dar habitatul lor continuă să fie amenințat de folosirea pesticidelor.
În cadrul acestui studiu, s-a comparat comportamentul populației de dropii în trei zone: aria de impact (la 2 kilometri distanță de autostrada R2), o zonă intermediară (la 6 kilometri distanță) și una mai îndepărtată (la 10 kilometri distanță).
„Am observat că în zona intermediară numărul indivizilor s-a menținut mai mult sau mai puțin stabil. După ce a început să fie folosită autostrada, în zona de impact populația s-a diminuat într-un mod foarte semnificativ iar dropia evita o zonă de 700 de metri, în timp ce în zona mai îndepărtată s-a produs o creștere a numărului de indivizi”, subliniază Aurora Torres.
Faptul de a concentra aproape toți indivizii într-un singur loc „este periculos pentru că, pe lângă riscul de a se pierde diversitatea genetică, dacă se produce un incendiu, de exemplu, poate să dispară întreaga populație”, potrivit expertei.
Cercetătorii analizează în acest studiu impactul asupra mai multor specii din Spania despre care știau că sunt vulnerabile la infrastructurile de transport, printre care dropia, linxul iberic, acvila imperială, lupul, ursul.
Una dintre concluzii este că dropia, acvila, linxul și ursul obișnuiesc să evite primii 500 de metri din apropierea infrastructurilor. În cazul lupilor, șoselele nu afectează răspândirea acestora, dar crește mortalitatea pentru că sunt striviți de mașini.