Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Noul „Cal Troian” al lui…

Noul „Cal Troian” al lui Plahotniuc

Faptul că Vlad Plahotniuc a vrut, şi a vrut enorm de mult, să fie premier nu o poate nega nimeni. Tot aşa cum nu poate fi negat faptul că Plahotniuc nu a renunţat la acest vis „de aur” nici până azi şi că Pavel Filip este un premier provizoriu, care va accepta, necondiţionat, demisia, în momentul în care i se va cere.  Întrebarea e: când?

Vlad Plahotniuc a mai aruncat săptămâna trecută o „îmbucătură” presei şi adversarilor săi politici. Prim-vicepreşedintele PDM, tot el „coordonatorul executiv” al Coaliţiei de guvernare, a apărut pe reţelele de socializare cu o declaraţie prin care a respins acuzaţiile din presă că ar pune la cale răsturnarea Guvernului Filip şi preluarea şefiei cabinetului de miniştri. „Sunt speculaţii menite să manipuleze opinia publică şi să pună, în mod fals, sub semnul întrebării stabilitatea din ţară”, declara Plahotniuc pe Facebook. Toate aceste „speculaţii”, zicea el, sunt făcute fie din invidie, fie dintr-o rea intenţie „de a arunca R. Moldova în haos”. Potrivit lui, nu ar exista motive din care guvernul să fie demis. Şi miniştrii, şi premierul întrunesc „experienţa şi abilităţile necesare” ca să poată „realiza reformele pe care coaliţia majoritară şi le-a asumat”. Mai mult, în încercarea de a ne convinge de ceea ce spune, patronul Coaliţiei de guvernare, ca orice şef de echipă, a căutat să pună sub garanţii acest guvern. „Guvernul va beneficia de întregul nostru sprijin politic pentru a-şi duce mandatul până la capăt”, mai spunea Plahotniuc. Deşi a fost foarte ofensiv în ceea ce spune, nu cred că e cazul să ne grăbim să credem că Plahotniuc nu şi-ar putea schimba părerea şi declaraţiile. În politică, ca şi în meteorologie, toate-s de azi pe mâine. Mai ales în situaţia în care lucrurile la guvernare nu prea merg şi riscă să se complice şi mai mult.

Deşi avem guvern, încă nu avem (nici la jumătate de an) buget pentru 2016, relaţiile cu FMI au încremenit în faza vizitelor de documentare, reformele bat pasul pe loc, dosarul miliardului furat – dat cu naftalină, corupţia rămâne şi mai departe „cucoana” puterii, justiția – pe mâna mafiei, anticorupţia – pe rol de „lup sanitar” al regimului, sistemul bancar – neprotejat, inflația – în creştere, păturile sociale – la limita existentei, leul – în scădere, exporturile – în scădere şi ele, relaţiile cu partenerii externi – în aşteptare (toate în dependenţă de „nota la purtare” a Chişinăului) stabilitatea politică – în derivă, riscul unor noi explozii sociale – în creştere… Deci, motive – cu vârf şi îndesat pentru a declara vot de neîncredere guvernului. Şi Plahotniuc nu cred că s-ar ruşina s-o facă, mai ales în condiţiile unei conjuncturi politice favorabile lui. Numai că doar conjunctura politică internă e prea puţin pentru a da „lovitura” şi a face schimbarea. Şi Plahotniuc înţelege că circumstanţele sunt de partea lui, dar momentul – nu. „Konei na pereprave ne meneaiut” („caii nu se schimbă la trecătoare”), spun ruşii. Atât timp cât nu va fi pus la punct (negociat şi semnat) un nou Acord de finanţare cu FMI şi nu vor veni bani în R. Moldova, schimbarea guvernului ar fi din partea lui Plahotniuc un act de suicid. Nu va face-o. De aici, probabil, declaraţiile cu care a ieşit în presă. Dar asta nu înseamnă că nu vrea. Pur şi simplu, el nu-şi doreşte ca lucrurile să fie interpretate ca o răsturnare de guvern. Dar dacă ar fi că Filip să-şi anunţe de bunăvoie demisia şi Plahotniuc ar fi întrebat dacă ar mai vrea să-şi încerce „norocul” la şefia guvernului, răspunsul, cu siguranţă, ar fi „da”.

Ce zicea M. Lupu când a fost întrebat dacă Plahotniuc va fi candidatul PD la prezidenţiale: „Nu, dar nu-i exclus să mai candideze o dată pentru funcţia de prim-ministru”. Şi doi: să ne amintim cât scandal, pe plan intern şi extern, a provocat Plahotniuc în ianuarie, curent, când preşedintele Timofti a anunţat că nu este pregătit să-i accepte candidatura la şefia guvernului. Câţi negociatori de toată mâna a trimis Plahotniuc la Condriţa, în afara celor câteva solii din partea PD. Şi câte ameninţări, inclusiv la adresa preşedintelui Timofti şi a familiei sale. Şi nu doar asta. E cazul să reamintim aici şi de scrisoarea lui V. Plahotniuc (14 ianuarie 2016), adresată lui Nicolae Timofti, prin care prim-vicepreşedintele PDM încerca să-l convingă pe Timofti că nu este aşa după cum îl vorbeşte lumea şi că va fi un premier bun. „Vă asigur că suspiciunile, dacă acestea există, sunt neîntemeiate, fiind efecte ale campaniilor de manipulare a opiniei publice… Mă oblig ca, imediat după desemnarea mea pentru funcţia de premier, să semnez declaraţia de integritate, prin care să confirm atât standardele de integritate, cât şi calităţile, competenţa, experienţa şi capacitatea mea şi a echipei mele”, scria Plahotniuc. Deci, faptul că a vrut, şi a vrut enorm de mult, să fie premier nu poate fi negat. Tot aşa cum nu poate fi negat nici faptul că Plahotniuc nu a renunţat la acest vis „de aur” şi că Filip (un apropiat al său) este un premier provizoriu, care va accepra, necondiţionat, demisia. Întrebarea e când? Până la alegerile prezidenţiale din toamnă? După? Cel mai probabil, până. Pentru Plahotniuc contează acum semnarea Acordului de finanţare cu FMI. Dacă guvernul va reuşi să se înscrie în termenul de până în 31 iulie cu semnarea Acordului, Plahotniuc va deveni premier în prima şedinţă de parlament din toamnă. Dar s-ar putea ca el să preia şefia guvernului chiar dacă Acordul nu va fi semnat. Acest lucru s-ar putea întâmpla în cazul în care guvernul nu va reuşi să se încadreze, cu lichidarea restanţelor, în termenele cerute de FMI.

În această situaţie, nu-i exclus ca Plahotniuc să forţeze lucrurile, să treacă peste „rigorile” FMI, să preia guvernul şi să schimbe regula jocului în relaţiile cu partenerii de dezvoltare şi cu finanţatorii. În locul reformelor, care merg mai greu, să scoată în prim-plan lupta cu corupţia, problema problemelor pentru R. Moldova, de care Occidentul nu este mai puţin interesat. S-ar putea să ne pomenim surprinşi în plină vară de mai multe scandaluri de corupţie, cu dosare şi arestări, ceea ce promitea, acum două săptămâni, noul şef de la Procuratura Anticorupţie, V. Morari. E posibil şi faptul că Plahotniuc va încerca, în următoarele două luni, să facă o schimbare de decor la guvernare şi să încalece acest nou „Cal Troian”, în speranţa că ar putea să placă şi moldovenilor, şi europenilor, şi americanilor. Întrebarea e: cu ce preţ?