Un dosar de abuz în serviciu, mai precis - a fost deschis pe numele fostului ministru de externe român Titus Corlățean. I se impută că ar fi împiedicat mulți români din diaspora să-și exercite drepturile electorale la alegerile prezidențiale din toamna lui 2014, când internetul a difuzat viral imagini cu cozi infernale în fața consulatelor și ambasadelor României în străinătate: mii de cetățeni români au așteptat ore în șir în ploaie și în frig ca să voteze. Ca urmare, Victor Ponta, deci Partidul Social Democrat, a pierdut în al doilea tur de scrutin în favoarea liberalului Klaus Iohannis. Ioana Ene-Dogioiu scrie la Ziare.com pe această temă, considerând că dosarul votului din diaspora e foarte incomod pentru PSD acum, în prag de alegeri locale. Nu mai departe decât candidata social-democrată la primăria capitalei, Gabriela Vrânceanu-Pandele, susținea în 2014 că sunt făcătură imaginile cu cozile la centrele de vot și difuza, din sursă proprie, o altă imagine, cu o stradă absolut goală în fața unei ambasade a României. Ce cale va alege PSD în conjunctura creată? se întreabă Ioana Ene. Îl va sacrifica pe Titus Corlățean, aprobând urmărirea lui penală, sau va merge pe varianta obișnuită a tergiversării? S-ar părea că vor trage de timp, ca de obicei.
Platforma Ziare.com publică o sinteză de analize străine despre amenințările tot mai vocale ale Rusiei: va adopta contra-măsuri la scutul american antirachetă din România, de la Deveselu, și la cel viitor, din Polonia. Diana Toea, care semnează articolul, arată însă că e vorba de intenții mai vechi decât scutul, de fapt de modul în care obișnuiesc dintotdeauna rușii să-și drapeze programele militare. Așa stând lucrurile, statele membre NATO ar trebui să fie pregătite. Rusia va face oricum, mai devreme sau mai târziu, ceea ce spune că va face.
Problema e veche de două sute de ani, scrie și Valentin Naumescu pe platforma Contributors. ”În versiunile ei ţaristă, sovietică sau capitalist-autoritaristă, Rusia persistă în greşeala de a se vrea temută”. Această analiză reamintește trăsături constante ale statului rus: ”antiliberalism organic şi propensiune spre autoritarism”, ”incapacitate istorică şi culturală de a se integra paşnic sau de a fi compatibilă cu ordinea politică europeană”. Singura perioadă în care Rusia a funcționat prin înțelegeri cu Occidentul a fost Războiul rece, arată Naumescu. Odată încheiat, și mai ales după destrămarea Uniunii Sovietice, în 1991, Federația nu a mai găsit soluţii politico-diplomatice să revină în cadrul ordinii europene, decât ca posibil agresor, ca furnizor de gaze gata oricând să şantajeze o ţară „neprietenă” sau ca putere nostalgică.
Pe același site, Contributors, un articol se intitulează „Scutul anti-Educație”. Este semnat de profesorul universitar Marian Popescu și discută felul în care tocmai se îngroapă strădaniile de reformare a sistemului educației din România. Scandalul doctoratelor plagiate și problema corupției extinse din învățământ nu-și află soluție - un „scut” al complicității extinse din Parlamentul României, dar, arată Marian Popescu, nu numai: „Mulți dintre noi care, într-un fel sau altul, am ajuns să deținem poziții universitare, didactice și de cercetare și nu mai dorim să schimbăm nimic”, scrie comentatorul.
