În primăvara anului 2003, Emil Loteanu a venit la teatru „Romen” din Moscova. Era în căutare de actori pentru noul său film. Asculta cântecele ţigăneşti şi, brusc, actriţa Ecaterina Jemciujnaia a exclamat: “Sunteţi un mare regizor!”. Regizorul i-a răspuns cu jumătate de voce: „Tu, Katia, să spui asta după ce voi muri”.
Peste o lună, pe 18 aprilie 2003 regizorul, scenaristul şi poetul Emil Loteanu a trecut în nefiinţă.
Emil Loteanu a fost un deschizător de drumuri şi de talente în cinematografie. Numit de admiratori şi critici, „un fenomen, o personalitate de multe carate pentru spiritualitatea noastră”, a fost un suflet zbuciumat, un oştean al frumosului.
Emil Loteanu a avut un rol important in formarea cel puţin a două promoţii de regizori de film în cadrul scolii superioare de regie, de asemenea, a fost conducătorul cursului de actori de teatru si film la Institutul de Arte din Chişinău. El i-a găsit şi i-a lansat în lumea filmului pe Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Galina Beleaeva, Maria Sagaidac. Această listă poate fi completată cu numele lui Eugen Doga, care, datorită filmelor lui Emil Loteanu, a devenit cunoscut şi popular în spaţiul muzical ex-sovietic.
Autor a peste 20 de filme, la realizarea cărora a contribuit atât ca regizor cât şi ca scenarist, Emil Loteanu s-a bucurat, de-a lungul carierei sale de obţinerea a numeroase trofee, talentul lui fiind răsplătit. Renumitele sale pelicule „Poienile roşii”, „Lăutarii” „O şatră urcă la cer” „Tandra şi gingaşa mea fiară”, „Ana Pavlova” ş. a. au fost menţionate cu multiple premii şi diplome internaţionale, iar filmul „O şatră urcă la cer” a fost liderul ecranului sovietic în anul 1976.
Daca ar fi sa amintim doar premiile obţinute cu “Lăutarii”: Scoica de Aur la Festivalul de Film de la San Sebastian (1972), Marele Premiu la Festivalul internaţional ce dezvăluie tema artei si folclorului (Italia, 1972), Premiul Nimfa de aur (Italia, 1972), şi cele obţinute de filmul “Anna Pavlova” (distins cu Marele Premiu pentru cea mai înalta contribuţie în arta cinematografică, Marele Premiu pentru cea mai buna coproducţie, Premiul pentru cel mai bun film străin).
Cunoscut cu precădere pentru activitatea sa regizorală, trebuie să amintim că Emil Loteanu a publicat şi cărţi de proză şi versuri. Deşi versurile sale prefigurau un poet remarcabil, la sfârşitul anilor ’60, el a renunţat la activitatea literară în favoarea celei cinematografice.
Cu trei ani înainte de a trece în nefiinţă, Emil Loteanu a fost înaripat de ideea realizării unui nou film despre ţigani – „Yar”.
A adunat bani mai mulţi ani, a reuşit să selecteze actorii pentru viitorul film, însă o boală incurabilă l-a răpus în luna aprilie 2003. A fost înmormântat la cimitirul „Vaganikovo” din Moscova. În casa de pe bulevardul Ştefan cel Mare nr. 3 din Chişinău, unde regizorul a locuit în ultimii ani ai vieţii a fost inaugurată o placă comemorativă.
