În umbra tragediei de la Cuizăuca: neglijenţă, incompetenţă, corupţie

Interviu cu Ion Lazari, doctor în ştiinţe biologice, Om Emerit, ex-director al Institutului de Cercetări pentru Protecţia Plantelor

— Tragedia de la Cuizăuca a şocat lumea. Cei 36 de copii intoxicaţi cu insecticide sunt victimele iresponsabilităţii şi ale dezastrului din sfera agricolă, socială, dar şi din domeniul respectării normelor de drept. Cum putea fi evitată această nenorocire?

— Copiii s-au intoxicat cu un produs extrem de toxic – B58. Acesta este inclus în clasa a doua de toxicitate. Oficial, în R. Moldova, este interzis ca produsele din această categorie să fie comercializate persoanelor fizice, prin intermediul magazinelor agricole. Dacă această prevedere, simplă la prima vedere, ar fi fost respectată, tragedia nu s-ar fi întâmplat.

— De fapt, ce omoară acest insecticid?

— El este utilizat în agricultură, în combaterea insectelor şi a acarienilor. După cum am înţeles din mass-media, dar şi de la alte persoane, mămica unei eleve de la Cuizăuca l-ar fi luat de la cineva, pentru că în magazin nu se găsea. Acest produs toxic este destinat utilizării tehnice în agricultură. El nu ar trebui să fie comercializat pe piaţă în ambalaje provizorii şi nu ar trebui utilizat decât prin intermediul tehnicii agricole.

— Dar unde se vând, totuşi, astfel de produse?

— Importatori, din câte cunosc, sunt doar trei companii străine. Insecticidele din această categorie ar trebui să fie comercializate exclusiv din depozitele acestor importatori, nu şi prin magazinele agricole. De obicei, produsul este ambalat în butelii de 5-7 litri şi este interzisă reambalarea acestuia în fiole. Normele juridice prevăd ca astfel de produse să fie vândute doar persoanelor juridice, adică entităţilor care deţin tehnică specială, utilizată în câmp, pe suprafeţe mari, nu şi pe terenurile de lângă casă.

— Cât de puternic este efectul acestor substanţe? Cum a fost posibil ca un număr atât de mare de copii să se intoxifice chiar şi după un interval de timp de la spargerea acelei fiole cu insecticid?

— Toxicitatea preparatului s-a păstrat deoarece acesta s-a vărsat în încăpere. Fiola spartă o fi stropit podeaua, pereţii, iar cei de acolo nu aveau de unde cunoaşte cum poate fi anihilată această substanţă. Personal, nu aş putea acuza nici pedagogii, nici medicii. Ei au intervenit, locul a fost curăţat, dar cei care au efectuat aceste lucrări nu aveau de unde şti cât de toxic este acest produs şi cum ar trebui să ne protejăm de o eventuală intoxicare.

— Dar cum putea fi neutralizat definitiv?

— În primul rând, prin aerisire. Se deschid ferestrele, sunt scoşi toţi cei prezenţi în încăpere. Substanţa nu ar trebui întinsă pe toată suprafaţa localului, ci localizată cu soluţie de var stins. Persoana care dezactivează locul trebuie să fie îmbrăcată în salopetă corespunzătoare, evitând astfel contactul cu substanţa propriu-zisă sau cu vaporii din ea. Iar dacă ne referim anume la acest insecticid, destinat utilizării în agricultură, este interzis, inclusiv, contactul cu reziduurile din produsele agricole pentru care au fost utilizate aceste substanţe. După aplicarea pesticidelor într-o livadă sau pe un câmp agricol, este obligatoriu stabilirea unui răgaz, după care omul să aibă acces la suprafeţele pe care a fost aplicat produsul. În cazul fructelor sau legumelor tratate cu insecticide sau pesticide, trebuie să ţinem cont că, înainte de a fi consumate, acestea ar trebui foarte bine spălate.

— Deci, există riscul ca în fructele şi legumele crescute în R. Moldova să existe doze, mai mici sau mai mari, de produse toxice?

— Nu aş vorbi de riscuri, dacă s-ar respecta toate normele de utilizare şi de comportament în cazul unor astfel de preparate. Dacă acestea sunt folosite în câmp şi nu în condiţii casnice, riscurile sunt mult mai limitate. Dacă suprafeţele agricole sunt tratate cu astfel de substanţe dimineaţa, până la 10.00, sau seara – după 18.00, dacă este utilizată tehnică adecvată şi nu echipament purtat de om în spate, riscurile sunt reduse.

— Moartea, acum câţiva ani, a cântăreţei Mădălina Manole a fost cumva cauzată de un astfel de insecticid?

— Nu cunosc detalii, dar ştiu că, pe parcursul anilor 2005—2010, în R. Moldova, substanţele de uz tehnic fitosanitar au cauzat mai multe decese.

— Dar cum poate fi oprită această avalanşă de intoxicaţii?

— În primul rând, ar trebui să manifestăm un comportament mult mai serios în cazul utilizării insecticidelor și pesticidelor. Doi: ar trebui respectate cu stricteţe regulile de import. Ar trebui să se ştie că astfel de produse nu pot fi importate de orice persoană fizică. La noi, însă, în multe prevederi legale e stipulat că orice importator poate decide cum va utiliza un produs sau altul. Aceste decizii, însă, ar trebui să le ia companiile producătoare, în niciun caz importatorii sau cei care comercializează aceste produse periculoase pentru sănătate şi chiar pentru viaţă. Realităţile de la noi demonstrează că sunt foarte multe persoane terţe care se ocupă cu vânzarea insecticidelor şi a pesticidelor. Majoritatea nu-şi asumă nicio responsabilitate.

— În realitate, cum pot fi responsabilizaţi comercianţii locali, atâta timp cât producătorul e în străinătate şi nu poate deţine controlul absolut asupra modului de utilizare a acestora?

— Orice produs din această categorie, înainte de a fi comercializat, ar trebui testat în R. Moldova, după care – omologat şi introdus într-un registru special. Până a fi propus în reţelele comerciale, numaidecât trebuie să conţină o etichetă cu instrucţiuni stricte privind destinaţia şi modul de utilizare. Dacă o astfel de instrucţiune lipseşte, preparatul ar trebui exclus din sfera comerţului. Trebuie să ştim că fitofarmaciile sunt similare farmaciilor destinate oamenilor. Dvs., când cumpăraţi o aspirină şi vi se dă fiola sau pastila, numaidecât căutaţi acolo să citiţi despre indicaţii, contraindicaţii, efecte adverse… Acelaşi lucru e şi în cazul produselor fitosanitare. Dacă lipseşte instrucţiunea, este interzisă comercializarea. În special, este interzisă vânzarea în magazine agricole a produselor de mare toxicitate.

— Dar ce instituţii supraveghează cât de corect sunt comercializate aceste produse?

— Anterior, de corectitudinea comercializării se ocupa Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (ANSA). Pe vremuri, colaboratorii acestei agenţii întreprindeau nişte deplasări inopinate. Intrau prin magazine, controlau dacă produsele comercializate deţin certificate de conformitate, dacă produsul de pe tejghea este într-adevăr cel care se vinde, dacă pe ambalaj este indicat termenul de valabilitate, or, la noi, pot fi importate remedii produse în urmă cu 7 ani şi pot fi găsite pe tejghea încă 10 ani înainte, cu acelaşi certificat. Acestea sunt infracţiuni. Nu ştiu dacă, în prezent, ANSA mai efectuează verificări în acest sens. Acum, după ce s-a decis să fie limitat numărul de controale şi de astfel de verificări, cred că nu se mai fac, deşi, în cazul substanţelor toxice, controalele ar trebui efectuate în fiecare zi. Aşa cum se practică la farmaciile obişnuite. De ce, în farmacii, pe orice produs este scris cui anume e destinat preparatul, la ce vârstă poate fi administrat etc., iar în cazul pesticidelor sau insecticidelor, le poate cumpăra oricine? După cum am înţeles, la Cuizăuca, cea care cumpărase fiola intenţiona să dezinsecteze, de păduchi, coştireaţa în care stau găinile.

Nu înţeleg cum anume intenţiona ea să efectueze dezinsecţia, or, e contraindicat să aplici aceste produse toxice acolo unde cresc animale sau păsări. Pentru a securiza aceste lucrări, găinile ar trebui scoase pentru mai mult timp din încăpere. Locul ar trebui ventilat foarte bine. În niciun caz găinile nu ar trebui să rămână acolo şi să mai producă şi ouă. Ar exista şi mai multe riscuri, dacă aceste metode de precauţie nu ar fi respectate.

— Dacă e interzis ca aceste produse să fie comercializate în reţelele de magazine, cum, totuşi, ajung ele pe mâinile consumatorilor?

— De fapt, orice cetăţean al R. Moldova care deţine un paşaport pentru călătorie în străinătate poate traversa frontiera cu Ucraina, ajungând la Odesa, de unde cumpără o cantitate industrială de astfel de substanţe. Vine cu ele în R. Moldova, le reambalează, le aplică orice fel de etichete doreşte şi le vinde.

— Sunt şi acestea un fel de afaceri…

— Afaceri periculoase, din care cauză ele ar trebui foarte bine controlate. Pe mine nu mă interesează, bunăoară, câţi bani se fac din aceste afaceri. Mai degrabă, mă interesează de ce aţi adus, cum vindeţi şi dacă omul care se adresează este bine informat, având la îndemână şi instrucţiunea de utilizare a acestor preparate.

— Dvs., în calitate de specialist în acest domeniu, aţi încercat vreodată să sesizaţi instituţiile statului despre aceste riscuri?

— În 2010, am publicat un amplu articol în care am descris mai multe cazuri care se întâmplă la noi. Am explicat cum poate fi făcută ordine în acest domeniu, cine ar trebui să fie responsabil de eventualele riscuri şi am argumentat încotro poate duce controlul subiectiv, superficial în acest domeniu. Aceste dezvăluiri au fost făcute încă în 2010, dar bănuiesc că nimeni nu a mai ţinut cont de cele expuse acolo. Personal, i-am raportat ministrului Agriculturii de atunci că se pot întâmpla cazuri nefaste. Aceste probleme ar trebui soluţionate de persoane competente, iar organele competente ar trebui să efectueze controale riguroase ale pieţei produselor fitosanitare.

— Credeţi că, în cazul de la Cuizăuca, demisia medicului-şef de la Rezina şi a directoarei liceului ar fi o soluţie?

— Personal, compătimesc aceste persoane. Cred că nu au nicio vină, nici medicul-şef şi nici directoarea liceului nu sunt culpabili de cele întâmplate. Nu poţi acuza o directoare că nu a aerisit, după cum trebuia, încăperea, în consecinţă ajungându-se la 38 de victime ale intoxicaţiei cu insecticidul B58. Eu sunt indignat de faptul că o astfel de tragedie s-ar fi putut produce în orice şcoală, inclusiv acolo unde îşi fac studiile nepoţii mei sau copiii oricui dintre noi. Eu, în activitatea mea, am studiat problema, am propus o listă de restricţii, am explicat cum pot fi prevenite astfel de catastrofe, dar toate au fost reduse la „0”, deoarece sunt interese de bani, de afaceri, de business, de corupţie.

— Cunoaşteţi cumva cine deţine monopolul în aceste afaceri?

— Nu pot să spun cine anume deţine monopolul. La noi, procedura de licenţiere se afectuează de către Camera Înregistrării de Stat. Dacă aveţi bani, vă puteţi adresa acolo şi veţi primi licenţă pentru import, export, vânzări. Nu cred că acolo cineva efectuează verificări ale legalităţii acordării unor astfel de licenţe. Nu cred că este verificată competenţa celor care solicită licenţe de import şi comercializare a produselor fitosanitare. Am impresia că licenţele sunt acordate oricui. În R. Moldova, o ţară atât de mică, funcţionează peste 300 de magazine care practică importul şi comercializarea pesticidelor. Pe când plecam în deplasări de serviciu, nu am văzut atâtea magazine în ţările europene. Aici, însă, magazine peste magazine, toate autorizate să facă importuri şi comercializare. În R. Moldova ar trebui să funcţioneze cinci depozite specializate în păstrarea şi comercializarea produselor fitosanitare. Astfel, controlul ar fi mai riguros, evidenţa – mai strictă, riscurile – mai reduse.

— Dar ce conţine insecticidul B58?

— E un lichid gălbui, extrem de toxic. De obicei, 75 ml sunt folosite la un hectar de plantaţie. Vă daţi seama cât de toxic e? El trebuie dizolvat într-o cantitate mare de apă şi trebuie folosit doar cu tehnică agricolă corespunzătoare, trebuie stropit din butoaie trase de tractor. Totul se face mecanizat. Omul trebuie să folosească echipament de protecţie, fiind cât mai departe de aceste substanţe.

— Credeţi că acest caz poate impulsiona instituţiile statului să facă ordine în acest domeniu?

— Mă tem că delăsarea, neglijenţa, incompetenţa nu pot fi excluse atât de simplu. Deseori mă gândesc că doar dacă cineva dintre demnitari sau membrii familiilor acestora ar fi afectat, situaţia ar putea să se schimbe.

— Mai cunoaşteţi cazuri similare care s-au produs în R. Moldova cu un număr atât de mare de victime?

— Cazuri au mai fost, dar nu în şcoli sau alte instituţii publice. Îmi amintesc un caz la sud, tot la stropit găini.

— Deci, problema e că cetăţeanul simplu are acces nelimitat la acest produs?

— Da, accesul ar trebui limitat, fiindcă astea sunt bombe care pot avea efect întârziat. Îmi amintesc de un caz care s-a produs prin ’90, când o mămică a mers la piaţă, a cumpărat fructe, legume, alte produse. Acasă avea un teren pe care creştea cartofi, aşa că a cumpărat şi o fiolă de insecticid Decis. A venit acasă şi nu a reuşit să stropească în acea zi cartofii, pentru că îi răcise copilul. Ea, fiind asistentă medicală de profesie, a decis să-i facă o injecţie, dar a confundat fiola. De altfel, pe insecticid nu era indicat cum se numeşte substanţa. După ce i-a injectat acel insecticid, copilul a reacţionat brusc, iar medicii de la urgenţă l-au salvat cu greu. De fapt, catastrofa a putut fi evitată pentru că acel insecticid era diluat, adică dintr-o cantitate de Decis s-au făcut mai multe doze. Această întâmplare a făcut ca femeia să nu-şi piardă copilul.

— Cât de pregătită este agricultura de la noi ca produsele crescute aici să fie eligibile pe pieţele europene?

— Se tot vorbeşte despre ajustarea legislaţiei autohtone la cea europeană, dar există prea puţine preocupări legate de implementarea unor astfel de prevederi. În Germania, de exemplu, fermierii sunt obligaţi să obţină certificate de calificare în domeniul utilizării pesticidelor. Şi în alte ţări europene aceste cerinţe sunt de neocolit. La noi, noţiunile de „agricultură durabilă”, „agricultură ecologică”, „produse ecologice pure” sunt simple fraze, deocamdată.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, RdG