La 14 februarie, 1935, în satul Pererâta, raionul Briceni (fostul județ român Hotin), în familia simplă de plugari a lui Pavel și Eudochiei Vieru, se naște poetul testamentar Grigore Vieru.
În timpul studenției, Vieru debutează cu placheta de versuri pentru copii „Alarma”, care este apreciată de critica literară drept un început reușit.
La 8 iunie 1959, se căsătoreşte cu Raisa Nacu, profesoară de română şi latină; devine redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova, iar la 16 iunie, se naşte primul copil al familiei Vieru – Teodor.
În colaborare cu Spiridon Vangheli și cu Igor Vieru, în 1970 scoate de sub tipar un „ABECEDAR”. Urmează lansarea cărților de versuri: „Trei iezi”, „Mama”, „Aproape”, „Un verde ne vede!”, „Metafore albastre” și „Mi-e dor de piatră”.
A scris și cântece pentru copii, majoritatea în colaborare cu Iulia Țibulschi.
La sfârşitul anilor ’80, Grigore Vieru se afla în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a basarabenilor. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi unul dintre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină.
La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, însă a avut șanse minime de supravieţuire.
Fiind și membru corespondent al Academiei Române, Grigore Vieru a rămas în conștiința românilor basarabeni un mare poet al Patriei și al Mamei.